Ce șanse am să intru în domeniul recrutării fără experiență?

Oana ne-a întrebat:

Am 24 de ani si sunt absolventă a facultății de Administrație Publică și studentă la master (Managementul proiectelor). Am curs de „Inspector RU” și încă unul de „Tehnici de recrutare”. Îmi doresc o carieră în recrutare, având o experiență efectivă de recrutare de 5 luni. Momentan activez în cadrul unei banci, la departamentul juridic, după 2 ani de interacționare cu clienții într-un Call Center. Vreau să știu cum trebuie să acționez, astfel încât să ajung Junior recruiter. Ce șanse am să intru în acest domeniu fără experiența de „minim 2 ani”, așa cum cer angajatorii în anunțurile de pe site-urile de specialitate?

Noi îi răspundem:

Dilema ta seamănă foarte mult cu a Roxanei. Și ea avea studii în domeniu și o experiență (e adevărat că de voluntariat) pe partea de recrutare și își dorea să găsească o cale de a intra în zona de HR. Așa cum îi recomandam și ei, atunci când cercul vicios al „experienței în recrutare de X ani” se strânge prea tare și nu reușești să ieși din el, cea mai bună variantă este să cauți o intrare alternativă.

Mai precis, ca să îți răspundem la întrebare, ai probabil șanse foarte mici să intri direct în domeniul recrutării aplicând la posturi care cer experiență de minim 2 ani (deși sunt situații când angajatorii renunță la această cerință pentru că nu reușesc să găseasca profile relevante), dar ai mai multe șanse să ajungi în departamentul de HR (pe un post în recrutare) din interiorul organizației.

Astfel, prioritatea ta ar fi să identifici acum companii mari cu o structură bine pusă la punct (și implicit un departament de HR) și să aplici la poziții din zona administrativă sau customer service, poziții de „intrare în organizație” care nu cer neapărat o experiență de X ani în domeniu. Eventual, având acel atestat de Inspector în resurse umane, poți încerca să aplici la o poziție care cere în mod specific acest lucru, pentru a putea mai apoi să „treci” pe o poziție cu responsabilități în recrutare.

Unul din criteriile importante după care trebuie să te ghidezi este acela că experiența „bate” studiile. Astfel, deși cursurile de Inspector Resurse Umane și cel de Tehnici de Recrutare îți sunt utile, pentru un angajator utilitatea lor este maximă doar în măsura în care o anumită poziție cere aceste calificări din punct de vedere legal. Altminteri ele trebuie considerate doar ca o sursă de cunoștințe pentru tine și o modalitate eficientă de a înțelege (măcar la nivel teoretic) ce presupune un job în acest domeniu.

Așa cum îi spuneam și Roxanei care își dorea și ea o carieră în HR, este posibil ca, odată intrată în organizație, să nu poți face imediat schimbarea pe care ți-o dorești. Este firesc ca un angajator să își dorească performanță în poziția pentru care te-a angajat, urmând ca în timp să puteți discuta despre un plan de carieră concret în cadrul organizației. Oricum ar fi, ai șanse mult mai mari să descoperi lucruri relevante despre business și modul de funcționare al unei organizații (care să te recomande în timp pentru o poziție în recrutare) lucrând în interior și nu așteptând să fii chemată la un interviu pentru o poziție pe ale cărei cerințe nu le îndeplinești.

Noi nu încurajăm rigiditatea angajatorilor atunci când vine vorba de criteriile de selecție și știm că atunci cănd vine vorba (și) de experiența în recrutare, 2 ani pot însemna ceva sau… aproape nimic. Din păcate însă te lupți aici cu o mentalitate care e puțin probabil să se schimbe peste noapte și nici măcar în câțiva ani. Angajatorii vor oameni cu experiență pentru că teoretic le garantează performanța mai repede. În practică, există, însă (și din păcate) suficiente exemple de lipsă de profesionalism în această meserie, indiferent dacă vorbim de 1 lună sau 10 ani de experiență.