Hot Now

De ce ai rămâne pe un post care te face nefericit?

20 11 2014, Matei Alecu , 3 comentarii, 4.538 afisari

Serios vorbind, de ce ai rămâne pe un post care te face nefericit?

Este o întrebare care poate părea naivă sau pseudo-filozofică, dar eu chiar aș vrea un răspuns. A nu se înțelege că nu am primit răspunsuri până acum; doar că, din ceea ce am auzit, nimic nu m-a convins. Nu înțeleg de ce împlinirea profesională a unor oameni este mai prejos decât a altora; sau, cu alte cuvinte, de ce crezi că meriți mai puțin decât alții.

Deși nu îmi place să o spun, România nu este tocmai leagănul self awareness-ului și al încurajării demersurilor constructive. Majoritatea dintre noi am crescut și am fost educați într-un sistem coercitiv, în care accentul a fost pus mai degrabă pe pedeapsă decât pe recompensă și în care, cu siguranță, asimilarea și reproducerea unor materiale didactice terne au fost mai importante decât dobândirea unei gândiri sănătoase și independente. Indubitabil, niște ani buni de școlarizare într-un astfel de mediu își pun amprenta asupra personalității și indentității unui om. Dacă mai punem la socoteală și mediul familial, nici el foarte fericit de multe ori, avem o schiță a unui mediu ușor maladiv. Și încerc să fiu delicat în exprimare.

Bun, mediul și sistemul de formare au fost (și încă sunt, din păcate) nesănătoase. Și? Și aici apare problema – dacă în anii noștri de formare și coagulare a identității și a psihicului am avut parte de astfel de condiții, cum ar putea viața noastră profesională să fie radical diferită? Cum să facem mai bine și să sperăm la mai bine, dacă noi nu știm că mai bine este posibil și chiar tangibil? Vestea bună este că există ajutor, de multe ori, mai aproape decât ne imaginăm. De la oameni care te pot ajuta să găsești alt loc de muncă, până la profesioniști care te pot ajuta să îți explorezi mintea și sufletul pentru a descoperi de ce crezi că nu meriți mai mult și mai bine.

Înainte de a merge mai departe, aș vrea să fac o scurtă clarificare: nu cred că toți oamenii care întâmpină dificultăți profesionale sunt victimele sistemului de învățământ și ale modului în care românii își cresc, în general, copiii. Dar atunci când stăm – uneori chiar cu încăpățânare – într-un loc în care în mod evident nu ne este bine, m-aș uita la niște cauze externe și la un istoric personal.

Revenind la întrebarea esențială a articolului, îmi permit să spun că a persevera într-o muncă dăunătoare și a te încăpățâna să revii, zi de zi, într-un mediu toxic nu este un titlu de glorie. Dimpotrivă, denotă niște lucruri îngrijorătoare despre percepția și aprecierea de sine. În viața asta, tu ești primul de care ar trebui să ai grijă și pe care ar trebui să îl valorizezi. Dacă nu poți avea grijă de tine însuți și dacă tu nu te valorizezi, de ce ar face-o alții? Parafrazându-l pe Kant, comportă-te ca și cum tu ai fi măsura lucrurilor. Prețuiește-te, visează și fii conștient(ă) că poți face ceea ce îți dorești, iar asta nu îți diminuează valoarea; dimpotrivă, ți-o sporește.

Cele scrise anterior nu vin dintr-o pornire hipioată sau dintr-o mantră falsă a dragostei de sine. Vin din experiența unui om care a trăit perioade în care nu se recunoștea în oglindă și nu înțelegea de ce se autodistruge, câte puțin în fiecare zi. Din fericire, am dobândit claritate și am ajustat cursul pe care mă aflam. Am rupt și am ieșit din procesul de perseverență în autodistrugere. Dar nu despre mine este vorba aici.

Spuneam mai devreme că a rezista unui mediu toxic și unor condiții de muncă erodante psihic nu constituie un titlu de glorie. Dar intuiesc de unde vine această asociere. Bunicii și părinții noștri, încercând să ne învețe de bine, ne-au transmis ideea că doar un om slab fuge când dă de greu. Cum să fugi de muncă, fie ea și grea și consumatoare de nervi? Ce fel de om ești tu? În primul rând, ești un om diferit de bunicii și părinții tăi. Sigur că porți în tine roadele (sau cicatricele, după caz) educației pe care ți-au făcut-o, dar ești alt om – de sine stătător. Și nu ai nimic să le demonstrezi lor și oricui altcuiva!

După cum scriam mai devreme, tu ești prima ta grijă; nu într-un mod egoist, ci într-un mod cât se poate de constructiv. Dacă ție îți este bine cu tine, îți va fi bine și cu alți oameni – vei putea iubi cu adevărat, vei putea crea și vei putea oferi sprijin atunci când ți se cere. Dar ca să faci toate aceste lucruri, este esențial să le faci pentru tine însuți mai întâi. Acesta este primul pas. Restul vor veni de la sine.

Așadar uită-te în oglindă și întreabă-te: de ce aș sta într-un loc în care nu mi-e bine? Niciun presupus păcat și nicio imaginată abatere de la filozofia de viață insuflată de părinți nu cere și nu merită un asemenea chin. Iar suferința de dragul suferinței are multiple clasificări medicale, însă – în mod evident – niciuna nu denotă o viață sănătoasă. Deci, de ce stai într-un loc în care nu ți-e bine?

Comentarii (3)
  1. Andra spune:

    Iti dai seama, trebuie sa fie o motivatie extrem de puternica, si extrem de negativa in acelasi timp, ca sa ramai intr-un post in care ajungi sa fii nefericit. Ar trebui schimbata abordarea si propune schimbarea. Un plan de atingere a acestui obiectiv, schimbarea si urmarirea lui indeaproape. Cu orice mijloace.

  2. cei mai multi, dupa cum este de notorietate publica, stau pentru bani! si/sau cariera! se merge pe principiul : ma sacrific cativa ani si apoi, gata! o sa am ce imi doresc! altii, confunda confortul dat de lucrurile materiale pe care le pot cumpara (cu pretul acelui mediu toxic) cu fericirea! sunt blocati in zona de confort material! cei mai multi au credite, cu rate mari, astfel incat stiu ca daca ar iesi din lant, bancile le-ar lua casele si masinile, ei nemaifiind in stare sa-si plateasca ratele mari, daca ar gasi (desi nu au timp sa caute) un job cu un mediu ok, dar prost platit! ideal ar fi sa aiba un job rezonabil/decent platit, sa stea 8h la birou (ca exceptie ore suplimentare platite), intr-un mediu ok, sa poata si evolua profesional, sa poata sa-si permita si ceea ce isi doresc, etc…cazurile de genul acesta insa cam rare, din pacate…
    Ca sa nu mai zic ca exista si cazuri (si nu putine) in care oamenii sunt si prost platiti (salariul minim sau putin peste), fac si ore suplimentare, nici mediul nu e ok, sefii sunt isterici, etc!

  3. Nicu spune:

    Din pacate fiecare din noi ajungem in acest punct care are legatura directa cu mediul extrem de dinamic si care sufera modificari majore (Ex. IT-ul se modifica la fiecare 6luni) determinand schimbari majore pentru fiecare pozitie pe care o ocupam. Schimbarile nu aduc intotdeauna acceptanta din partea noastra (fie ca obosim la atatea schimbari, fie ca se schimba cultura organizationala si nu se mai potriveste cu principiile personale, nevoia de dezvoltare profesionala – nu pot astepta la nesfarsit sa plece CEO-ul actual pentru a deveni noul CEO). Cred ca este foarte important sa realizam granita dintre fericire-acceptanta-nefericire precum momentul in care ne aflam astfel incat sa luam deciziile corecte. Pentru o viata frumoasa trebuie sa luam deciziile in stadiul de acceptanta temporara: fie sa activam CV-ul, fie sa gasim solutiile la locul de munca actual.

Adauga comentariu

Cele mai noi

Ca urmare a răspândirii epidemiei COVID19 și a instituirii stării de urgență ce limitează circulația persoanelor, redacția Revistei CARIERE a hotărât să pună gratuit la dispoziția cititorilor săi ediția digitală a publicației, începând cu Martie 2020. Este o formă de respect și de grijă față de integritatea oamenilor și față de nevoia lor de a […]

Detalii

Echipa Biz a lansat astăzi BizRomânia, un proiect special care include site-ul BizRomania.ro și ediția specială a revistei, Biz România. Realizat în timp record, proiectul este dedicat comunității de business și oferă recomandări și soluții de la cei mai puternici experți și analiști pentru traversarea cu bine a crizei coronavirusului. „Acum este nevoie mai mult […]

Detalii

Inițiativa „Reacție pentru educație”, susținută de Ministerul Educației și Cercetării și inițiată de Narada, cu sprijinul Cora România, lansează o platformă digitală care ușurează accesul la educația la distanță pentru cel puțin 30.000 de profesori și elevii lor. Reacție pentru educație este un plan de intervenție, structurat pe două dintre cele mai plauzibile scenarii posibile […]

Detalii

Autor: Claudia Sofianu, Partener, Liderul Diviziei de Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România Efectele pandemiei COVID-19 asupra relației dintre angajați și angajatori sunt încă incomplet cunoscute și greu de anticipat în acest moment, dar printre ele ar putea fi: reducerea mobilității oamenilor, folosirea accentuată a mijloacelor de comunicare la distanță și a tehnologiei […]

Detalii
Newsletter-ul Portal Hr

Rămâi conectat la ultimele tendințe în HR

Abonează-te la newsletter