Empatia. Cât de mult contează?

Oare nu știți măcar o poveste despre un angajat foarte inteligent, cu competențe profesionale bine dezvoltate, căruia i se prevedea un viitor strălucit dar care, odată promovat pe o poziție de conducere a eșuat (spre stupoarea tuturor)? Sau un executant oarecare, fără calități intelectuale și tehnice ieșite din comun, care și-a contruit o carieră strălucită din momentul în care a ajuns în poziția de a-i conduce pe alții (spre stupoarea tuturor)?

 Goleman a studiat fenomenul și a pus totul în seama a ceea ce el a numit “inteligența emoțională” – o combinație de elemente precum conștientizarea propriilor emoții, autocontrolul, motivația, empatia și abilități interpersonale.

Dar nu numai Goleman a vorbit despre asta; Le Bon și Ribot vorbesc despre “logica sentimentelor”/ “logica afectivă”, Ruisel despre “inteligența socială”, Gardner despre mai multe tipuri de inteligență, printre care inteligența intrapersonala și cea interpersonală etc.

Numeroși au fost cei care au vorbit despre faptul că succesul nostru social și profesional depinde în măsură deloc nesemnificativă (și) de altceva decât de “capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune” (definiția inteligentei, conform DEX). Acest altceva este încă difuz, denumit și explicat în multe feluri, însă un lucru este deja destul de clar și unanim acceptat: acest altceva contează mai mult decât credem!

Albert Mehrabian susține că un om inteligent emoțional este acela capabil de:

• perceperea curată (dreaptă), ordonată a emoțiilor personale și ale altora
• a răspunde cu emoția și comportarea adecvată (realist, nedistorsionat, adaptat) la situațiile variate de viață
• implicarea într-o relație interpersonală, având capacitatea de a exprima onest emoțiile, echilibrat, arătând considerație și respect
• alegerea muncii (îndeletnicirii) care aduce satisfacție emoțională, evitând amânarea, dubiile și nerealizările
• capacitatea de a lucra echilibrat și de a se recreea, relaxa în viață

Printre lucrurile pe care trebuie să le avem pentru a ne putea încadra în această definiție, se află empatia.

Conform dicționarului Oxford, empatia înseamnă “capacitatea de a se identifica mental (și astfel de a înțelege în întregime) cu o altă persoană sau obiect contemplat”. Cu alte cuvinte, reprezintă capacitatea de a identifica și de a înțelege situația, emoțiile, nevoile și motivele altuia; capacitatea de a “ne pune în situația celuilalt”, de a vedea lumea “prin ochii altuia”. A fi empatic înseamnă a deveni conștient de emoțiile pe care altul le simte și despre cum îi afectează acestea percepțiile. A fi empatic NU înseamna să fim de acord (în acord) cu felul în care celalălt percepe lucrurile, ci înseamnă să fim capabili să înțelegem cum este să trăiești ceea ce trăiește el.

Empatic este acela care poate purta pentru o clipă “ochelarii” altuia, ajungând astfel să poată înțelege cum se văd lucrurile prin acei “ochelari”. Această înțelegere este esențiala în construirea și menținerea relațiilor cu ceilalți. Desigur, important este ca după ce înțelegem cum se văd lucrurile, să părăsim perechea străină de “ochelari” și să-i reluăm pe cei proprii – dar asta este altă poveste 🙂

Empatia este la fel de importantă ca și translatorul atunci când purtăm o conversație cu cineva care vorbește o limbă necunoscută nouă: fără el ne putem doar imagina ce ni se spune, iar șansele ca răspunsurile noastre să fie potrivite sunt infinitesimale… În absenta “translatorului”, putem ajunge să dialogăm precum surzii cu cei din jurul nostru. În lipsa dialogului, relațiile se construiesc greu și nu prea au cum să dureze.

Săptămâna viitoare: despre empatie și leadership. Nu cred că există leadership de bună calitate în absența abilității de a empatiza. Din diverse motive, empatia este departe de a fi una dintre calitățile selectate și cultivate în organizațiile noastre. Să fie acesta unul dintre motivele pentru care în general ne plângem de lipsa leaderilor reali?