Studii despre recrutarea socială într-o perspectivă sociologică

Sociologii spun că atunci când se întrunesc condiţiile unei revoluţii, schimbarea nu va întârzia să apară. Deşi ei fac trimitere mai mult la mişcări sociale ample decât la schimbări semnificative în alte paliere ale vieţii, ideea nu îşi pierde din aplicabilitate atunci când discutăm despre social media şi domeniul resurselor umane. În acest caz, condiţiile sunt date de noile abordări conceptuale şi realizări tehnologice. Ambele au o doză de entuziasm în virtutea căruia forma tinde să capete o importanţă mai mare decat fondul dar unele concepte slujesc în mod real dezvoltării organizaţiei (business partner, recrutare socială, comunitate de talente, brand de angajator etc.).

Sociologic, înregistrăm rata de adopţie de către companii a ATS-urilor cu integrare în reţelele sociale, numărul conturilor profesionale în reţelele sociale, felul cum sunt construite comunităţile de talente, sursele din care provin candidaţii, modul de aplicare, numărul de aplicaţii dedicate recrutării sau chiar conţinutul agendei evenimentelor dedicate tematicii în discuţie.

Pentru a duce discuţia dinspre cercetarea sociologică a schimbărilor înspre impactul acestora în departamentul de resurse umane şi în realizarea scopului afacerii vă propun spre studiu două rapoarte recente. Unul este alcătuit de Bullhorn Reach (The 2012 Social Recruiting Activity Report) şi celălalt este “State of Recruiting 2012” realizat de TalentTechnology.

Am fost surprins să văd că ambele plasează Twitter înaintea Facebook în ce priveşte eficienţa în recrutare (la unele aspecte întrece şi LinkedIn). O altă constatare e că multitudinea surselor de recrutare pune în topul dificultăţilor pentru un recrutor managementul candidaturilor şi contactarea aplicanţilor, fapt ce aduce în discuţie necesitatea construirii unei comunităţi de talente.

O ultimă constatare: o agenţie este mai eficientă* decât reprezentantul unei companii în ce priveşte recrutarea pe LinkedIn, Facebook şi Twitter. Acest fapt ridică semne de întrebare asupra punerii în practică a unor concepte noi. Merită investiţia în consolidarea brandului de angajator în conditiile în care ratele de aplicare pentru o poziţie sunt aproape triple în favoarea agenţiilor de recrutare?

Dincolo de provocarea parcurgerii acestor studii vă lansez invitaţia de a include între preocupările voastre observarea felului cum un concept naşte practici sau cum practicile contribuie la cristalizarea unui concept. Nu uitați să împărtăşiţi şi cu noi concluziile la care ajungeţi.

*se are în vedere numărul de aplicări primite raportat la numărul total de utilizatori de care dispune o agenţie sau un recrutor.