Adrian Chira: “A nu lua nicio decizie este mai rău decât a lua orice altă decizie!”

“Trebuie să faci lucruri. Dacă stai, nu va ieși nimic bun. A nu lua nicio decizie este mai rău decât a lua orice altă decizie. Poți să iei o decizie mai bună decât alta, dar poți să te descurci și cu una care nu e optimă. De aceea este util să începi să rezolvi lucruri și să le dai drumul.”

Sunt vorbele lui Adrian Chira, care a studiat, în paralel, Medicina și Politehnica, a fost antreprenor, corporatist și, din nou, antreprenor, a ocupat funcții de top management în bănci din România și acum este, între altele, specialist în personal branding.

Cu un CV impresionant și o activitate care acoperă numeroase domenii, Adrian Chira și-a completat experiența profesională cu alte studii și diplome, printre care și Erisma, programul ERUDIO de Leadership Creativ. Un cadou pe care și l-a făcut la momentul oportun, așa cum spune el însuși. Am vorbit cu Adrian Chira despre trecerea de la un domeniu la altul, despre schimbările din carieră făcute la momentul oportun și impactul pe care l-a avut Erisma asupra evoluției sale profesionale, dar și personale.

Ai absolvit Medicina și Politehnica. De ce două facultăți și de ce ai ales să studiezi domenii diferite?

Am făcut cele două facultăți în paralel. Am început în 1989 Medicina și în 1990 Politehnica, ambele la Cluj. Făceam Politehnica la seral și Medicina la zi. După ce am absolvit, am plecat în Anglia, pentru un internship care a durat șase luni, am lucrat într-un spital de acolo, la terapie intensivă și medicină de urgență. După aceea m-am întors în România și am încercat să mă lupt cu sistemul.

Îți doreai să fii medic?

Îmi plăcea. Eu nu am făcut nimic ce nu îmi place. Dar am avut niște experiențe nu foarte plăcute, în urma cărora am decis să mă îndrept spre altceva. Am făcut reprezentare medicală pentru două companii: promovam, vindeam vaccinuri și medicamente din mai multe clase. Apoi, prin ‘97-’98, am început să mă gândesc să urmez și un MBA, însă la vremea respectivă era scump, costa cam 10.000 de dolari. Mi-am propus ca în decurs de doi ani să fac rost de bani pentru MBA și m-am apucat de antreprenoriat. Am lansat o agenție de publicitate în Cluj, cu încă doi asociați – agenția încă există, la Cluj, unde merge bine – și după doi ani am vândut partea mea. Cu acei bani am luat un mic restaurant, care era falimentar, din care am făcut prima companie de catering de aviație din Cluj. L-am vândut și pe acesta și, din banii câștigați, mi-am plătit MBA-ul, pe care l-am făcut în București, între 2000 și 2002. Eram trei zile în București și patru acasă, la Cluj.

După MBA, în vara lui 2003, am venit în București, pentru a lucra la HVB Bank Romania, unde m-am ocupat de divizia de Retail Banking. Era un departament nou, în România nu exista așa ceva în 2003, însă, treptat, a devenit unul dintre cele mai importante departamente. În doi ani, am avut ocazia să creștem business-ul – în 2005 ajunsesem la peste 200 de milioane de euro credite. După care a venit fuziunea cu Țiriac, de care m-am ocupat, iar lucrurile au decurs foarte bine, pentru că am văzut cum se face o bancă de la zero și nu am avut probleme majore. A urmat fuziunea cu Unicredit, după care, în 2007, m-am mutat la Bancpost, unde m-am ocupat de marketing, retail controlling și mai aveam o sarcină de vânzări – canale alternative de vânzare. După doi ani, mi-am dat seama că îmi lipsea antreprenoriatul și am revenit la antreprenoriat.

Deci ai fost antreprenor, apoi ai lucrat în corporație și acum ești din nou antreprenor?

Da, acum sunt din nou antreprenor. Există și o teorie, de altfel, care spune că, de fapt, și corporațiile și orice alt business au nevoie de antreprenori – dar în corporație se cheamă intraprenori.

Banca este o organizație în care se regăsesc mai multe curente și este destul de complicat să se dezvolte acolo zona de intraprenoriat. Așa că, după ce mi-am încheiat proiectele din bancă, am plecat.

M-am gândit ce aș putea face și am întâlnit conceptul de branding personal. Mi-am zis: dacă lucrurile funcționează la nivel de corporație, de ce nu ar funcționa și la nivel de persoană? La vremea respectivă, în 2009, brandingul personal era în stadiul de pionierat la noi. Am pornit în direcția aceasta, am făcut niște cursuri online și acum mă ocup, printre altele, de personal branding.

Cum ți-a venit ideea? De ce tocmai personal branding?

Am făcut marketing și advertising, așa că m-am gândit că marketingul pe zona personală este o oportunitate. Fac consultanță sau țin cursuri de personal branding pentru manageri, antreprenori, studenți sau tineri aflați la începutul cariererei. În 2009 am lansat și un site, http://www.personalbrandgrader.com, pornind de la o idee relativ simplă: necesitatea unui instrument cu care să poți măsura notorietatea brandului personal.

“Erisma a schimbat multe lucruri”

Pe parcursul discuției despre trecerea de la corporație la antreprenoriat – sau, mai bine spus, revenirea la antreprenoriat – Adrian Chira mi-a mai spus că, în 2007, a decis să își acorde un premiu și s-a înscris la Erisma, un curs de leadership creativ, aflat la graniţa dintre cultură şi afaceri, adresat top-managerilor din companiile româneşti. Despre Erisma am mai scris pe PortalHR, însă, de data aceasta, Adrian Chira ne spune în ce fel i-a influențat Erisma cariera și modul de a gândi. “În 2007, mi-am acordat un premiu, pentru că terminasem fuziunea cu Unicredit cu succes, și m-am înscris la Erisma. Am aflat despre aceste cursuri de pe internet, i-am spus și unui coleg de la MBA și am decis să mergem împreună. Am fost promoția a patra, în al doilea an de funcționare al lor. Erisma a schimbat multe lucruri”, spune Adrian Chira.

Ai spus că ai vrut să îți acorzi un premiu, de ce vezi Erisma ca pe un premiu?

Când înveți ceva, când te dezvolți, sunt lucruri pe care nu ți le poate lua nimeni. Eu simțeam că îmi lipsea ceva, așa am început și MBA-ul, aveam business-ul meu și vedeam că în luarea anumitor decizii nu aveam o bază logică, uneori luam deciziie instinctual – și uneori funcționau, alteori nu.

De ce ai ales Erisma și nu alt tip de curs, altă specializare?

MBA aveam, nu îmi mai trebuia. Doctoratul este pentru cei care vor să meargă spre zona învățământului, așa că Erisma a fost potrivită.

Spuneai că Erisma a schimbat multe lucruri. La ce te referi?

Eu sunt foarte analitic și banca m-a făcut și mai analitic decât eram. Mai toate lucrurile pe care le propuneam erau bazate pe niște argumente foarte logice, pe cifre. La Erisma mi-am dat seama de anumite lucruri, chiar povesteam cu cineva, la un moment dat, era ca și cum eu aș fi văzut doar o parte a lumii, și Erisma îmi arăta partea cealaltă, pe care eu nu o vedeam. Într-adevăr, ambele există în același timp, dar eu eram într-o cu totul altă parte. Și am văzut că pot să folosesc și partea cealaltă, că pot să o văd, poate să îmi placă și sunt oameni care trăiesc și văd numai partea cealaltă.

Până atunci, mi se părea că lumea avea niște reguli logice și toate lucrurile erau niște construcții bazate pe reguli. Pe partea cealaltă, este zona de artă. Și arta are o anumită logică, dar exista o zonă pe care nu o vedeam și oameni pasionați de partea cealaltă. Cu ei m-am întâlnit la Erisma. Și mai este ceva important, am învățat să folosesc emoția în ceea ce fac. Și a funcționat.

Poți să folosești emoția chiar și în business, în lumea asta dură?

Da, am avut de curând un curs la o companie farmaceutică și îi învățam pe cei de acolo cum să își facă profilele de LinkedIn. Le spuneam că trebuie să pună emoție în profilul acela de LinkedIn, pentru că ne bazăm deciziile pe emoții.

Dacă eu îmi caut de lucru sau dacă vreau să îmi găsesc niște clienți, emoția este cea care face diferența. Și asta am învățat-o la Erisma. Am avut ocazia ca, după acele discursuri de la Erisma, să țin o prezentare în fața a 400 de oameni din Bancpost. Și am fost singurul care a avut un discurs emoțional și a reușit să țină în frâu auditoriul. Pentru că în momentul în care le-am dat argumente emoționale, nu au mai avut cum să reacționeze alfel, decât să fie de partea mea.

A fost o diferență puternică între celelalte discursuri și al meu, pentru că am mers numai pe factorul emoțional. Și în ceea ce fac acum, branding personal, este multă poveste, multă emoție.

Aplici și acum ce ai învățat, cu câțiva ani în urmă, la Erisma?

Da. De exemplu, am avut un curs cu Robert Turcescu, din care am învățat cum să argumentăm, după modelul emisiunilor de televiziune, în care jurnalistul trebuie să câștige publicul, și nu pe omul din fața sa. E destul de complicat, dar acest curs a schimbat niște lucruri în mine. Și partea de prezență teatrală, unde am avut-o ca profesioară pe Oana Pellea, a fost, iarăși, deosebită. Și, bineînțeles, la cursul de scriere creativă al Ioanei Pârvulescu am învățat niște lucruri pe care nu le foloseam înainte. Scriu pe http://www.adrianchira.com, pe http://www.personalbrandgrader.com din când în când și în alte părți, mereu îmi vin tot felul de idei. Unele prind viață, altele nu. De exemplu, acum câțiva ani am creat un site, http://www.reclamagiu.ro, unde oamenii pot să depună orice fel de reclamație. Inițial, am pus eu trei reclamații și i-am lăsat și pe ceilalți să pună. A funcționat, s-au strâns peste 1700!

Recent, am creat un site care te ajută să afli definițiile unor hashtag-uri. Unele hashtag-uri sunt evidente, dar altele sunt niște acronime, și am creat o aplicație care caută hashtag-urile și le adaugă automat pe site, cu definițiile, ca un dicționar. 

Ce planuri mai ai?

Mai am câteva proiecte de site-uri, unul ar fi pe zona de video, un fel de Pinterest pentru video, unde poți să ai la un loc mai multe materiale de pe alte site-uri – cum ar fi YouTube, Vimeo, Trilulilu etc. Mai am și alte proiecte. Mie îmi place să fac lucruri, să le construiesc și să le dau drumul. Unele or să funcționeze, altele nu.

Am văzut că ești foarte activ pe LinkedIn și pui la dispoziția tinerilor, mai ales, materiale despre îmbunătățirea profilelor. Ce sfaturi ai pentru un tânăr care ar vrea să devină antreprenor, dar nu știe de unde să înceapă?

Să găsească o problemă și să o rezolve! Dar să găsească o problemă pe care o au mulți, să o rezolve în felul lui și atunci o să aibă succes. E simplu.

Doar atât? Pare foare simplu, dar nu e…

Eu am mai făcut și voluntariat pentru programul Incubator 107, al Asociației Macaz, am ținut două ateliere, despre LinkedIn și despre branding personal. În cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri, le-am vorbit tinerilor despre schimbările din cariera mea și despre felul în care am reușit să trec dintr-un domeniu în altul. Le-am spus că pentru mine a fost simplu, lucrurile au venit natural. Majoritatea se gândeau să își facă un plan, să îl urmărească și să meargă dintr-o parte în cealaltă. Dar mie mi s-a întâmplat, am avut noroc din acest punct de vedere, a apărut o oportunitate și am decis să profit de ea.

Așa a fost și cu trecerea de la banking la personal branding?

Da. A apărut ideea de personal branding și am zis: de ce nu? A fost simplu, nu am făcut ceva deosebit și nu am stat să îmi calculez pașii foarte mult. Trebuie să faci lucruri. Dacă stai, nu va ieși nimic bun. Există și în management teoria asta de paralizie datorată prea multei analize. Stai și analizezi, ai multe date și nu iei nicio decizie. A nu lua nicio decizie este mai rău decât a lua orice altă decizie. Funcționează. Poți să iei o decizie mai bună decât alta, dar poți să te descurci și cu una care nu e optimă. De aceea este util să începi să rezolvi lucruri și să le dai drumul.

Poți să ne dai câteva idei pentru crearea unui brand personal?

Fii tu însuți (însăți)! Pentru că toate celelalte branduri personale sunt, deja, luate. Este cel mai important lucru. Problema apare, însă, atunci când nu știi cine ești. Dacă te uiți pe LinkedIn, o să vezi că majoritatea persoanelor de acolo sunt etichetate cu jobul pe care îl au în momentul respectiv. Dar este un câmp pe care poți să îl editezi, poți să scrii altceva. La Erisma am avut un coleg care a făcut un discurs minunat, legat de faptul că avem tot felul de etichete puse pe noi, de când ne naștem și până când murim. La un moment dat, aceste etichete sunt legate de job, dar nu lăsați etichetele acelea să vă reprezinte, pentru că un job poate fi astăzi, dar mâine poate să nu mai existe! Și persoana respectivă dispare sub acel nume de manager… Încearcă să scoți omul de sub etichete, pentru că este foarte important.

Am citit de curând undeva că tinerii care termină acum facultatea vor avea în viitor, în medie, un job pe an. Joburile se schimbă, nu mai există o carieră în înțelesul pe care îl știm, și atunci fiecare trebuie să își asume gestionarea situației. Cu cât o fac mai repede, cu atât va fi mai bine.