Când afară-i vopsit gardul …?

Îmi aduc aminte că, la primul curs de management la care am participat, un director din Anglia a făcut o paralelă între o ceapă și o companie, apoi a raportat același exemplu la indivizi și la manageri. Comparația suna așa: organizațiile și, implicit, oamenii din organizații pot ascunde surprize exact ca o ceapă care la prima vedere pare sănătoasă, iar pe măsură ce-i îndepărtezi foile una câte una, înaintând spre miez, începe să se vadă că e putredă pe dinăuntru.

Acum 20 de ani, chiar dacă teoretic am înțeles aluzia, pe moment nu am conștientizat amploarea și profunzimea acestei comparații. Azi, privesc în jur și constat cu multă amărăciune cât adevăr există în spusele englezului care, la momentul respectiv, cumula peste 30 de ani de experiență. 

Oare ce ii determină pe oameni să se concentreze atât de mult pe ambalaj, diminuând prin fiecare gest sau exprimare câte ceva din conținut? Educația de acasă, cultura de țară, societatea, falsele valori?

Trăim încă vremurile superficialității, sacrificând din ce în ce mai mult lucrurile de profunzime. Asta vedem peste tot și in toate: prea mult zgomot fără conținut, prea multă cosmetizare și lipsă a naturalului, prea multă judecată după percepții și nu după fond.

Nu am reușit și nu reușesc să îi înțeleg în totalitate pe cei care au doar motivația banului, a faimei sau a puterii, a statutului social… Cum de altfel, reciproc,  nici foarte mulți nu înțeleg cum de pot exista oameni ca mine, care pun atâta pasiune în ceea ce fac, bucurându-se de roadele muncii lor ca de niște consecințe firești ale faptelor lor.  

Constat din ce în ce mai des că ambalajul și doar ambalajul a ajuns să primeze, că a ajuns la paroxism goana după semne care “să ajute la promovare”, cum ar fi mașina, ceasul, telefonul sau haina la modă. Cât mai aproape de perfecțiune să fie ambalajul!

În ultimele trei luni am refuzat solicitările de mentorat venite de la mai mulți manageri tocmai din considerentul că este lipsit de sens să investesc sau să interacționez cu “ambalaje” care doresc doar să-și schimbe culoarea, fără intenția de a transforma, de a alinia cât de puțin și conținutul. Oameni care își doresc să fie ghidați cât de des și cum să își ajusteze sau să își schimbe prezența vizuală, ce cuvinte “cheie” să folosească pentru a se putea vinde și mai bine în fața superiorilor și a potențialilor angajatori. Oameni care se așteaptă ca doar prin astfel de schimbări să obțina mai mulți bani, mai multă putere și, toate acestea, cât mai rapid cu putință.

Acest fenomen este valabil și pentru afaceri: afaceri de suprafață, fără conținut, de “bani gata” și doar pentru “tocat bani”… Afaceri de suprafață, cu atâta falsitate și mizerie în spatele aparențelor! Foarte multe companii medii, cu 30-50 de angajați, sunt în dificultate tocmai pentru că ani de zile s-au concentrat numai pe ambalaj, ignorând conținutul. În aceste cazuri asistăm la efectul de bumerang al tendinței de “overselling”, de a crea așteptari mai mari decât posibilitățile reale, foarte dificil de corectat atunci când există branduri cu notorietate destul de mare.

Aflându-mă în vaâtoarea business-urilor, în ultimele luni am constatat cu îngrijorare tendința ascendentă de “overselling”. Peste tot. Frumusețea exterioară, afișata pe site-uri sau prin alte instrumente de promovare online, pune în dificultate companiile pe măsură ce clienții “se prind care-i treaba” cu produsul sau serviciile oferite. Se vinde prea multă imagine, se vând prea multe iluzii sau percepții și prea puțin conținut, fie că este vorba despre produse, servicii sau persoane, cu tot respectul pentru excepții.

Culmea este că ȘTIM că așa stau lucrurile, dar ne lăsăm în continuare angrenați în acest curent, mulțumindu-ne cu câteva comentarii spuse mai în șoapta, mai “pe la colțuri”.

Oare până unde poate merge falsitatea? Oare când va expira ambalajul cu termene mereu și mereu extinse, fără a ține cont și de conținut? Până când îi putem păcăli pe alții și până când ne putem păcăli pe noi înșine? Până când putem pretinde că suntem altcineva decât suntem?

Imaginea conteaza DAR imaginea NU este TOTUL!

Nu ne iese ceva, nu ne place ceva, nu putem obține ceva: schimbăm imediat ambalajul. Punem o altă mască, alte accesorii sau chiar ne mutâm în altă casa… Și toate acestea, doar pentru că “dă bine”?

Esențiala este sinceritatea pentru că numai prin sinceritate se clădește încrederea. Să promovezi CEEA CE EȘTI este infinit mai greu, dar mai credibil și mult mai valoros pe termen lung.

În toata povestea aceasta cu ambalajul, superficialitatea și falsitatea riscă să amplifice conflictul între INTERIOR și EXTERIOR, între FORMĂ și FOND, AMBALAJ și CONȚINUT.

Când acest lucru ajunge să se întâmple, în existența individului sau a unei mărci/produs sau afaceri se atinge un punct de dezechilibru, al dilemelor, chiar al anxietății… În acest moment al declanșării conflictului între interior și exterior, lucrurile încep să scape de sub control, fie că vorbim de persoane, produse sau business, făcând loc reacțiilor și deciziilor pripite.

Într-o situație ideală, ambalajul este în totală armonie cu produsul din interior. În termeni practici, drumul către această armonie este un exercițiu, nu întotdeauna simplu, de sinceritate atât pentru noi înșine, cât și pentru ceea ce oferim pieței! Este bine să incepem prin analiza imaginii pe care o proiectăm în exterior.

Ca profesioniști, dar mai ales ca manageri, dacă oamenii spun despre noi: “să vedeți ce simpatic este X sau Y când ieșim la un grătar”!…”parcă e alt om”, ar trebui să ne pună pe gânduri, pentru că este evident că ambalajul și conținutul nu se întâlnesc.

Facilitarea întâlnirii conținutului cu ambalajul și armonia între cele două depind numai de noi și este condiția de bază pentru respectul de sine, fără de care este aproape imposibil să obținem respectul altora, și pentru dobândirea încrederii celorlalți.