Cât de greu te angajezi cu peste 10 ani experiență?
Daniel ne-a întrebat:
Sunt în căutarea unui loc de munca. Am peste zece ani experiență în vânzări, experiență dobândită pe mai multe piețe (FMCG, PHARMA, B2B, BANKS). Fac precizarea că nu am stat mai puțin de 2 ani la un loc de munca și am și 2 ani experiență în coordonarea de echipe. Îmi caut un loc de muncă. Sunt chemat la interviuri, dar nu se mai întâmplă nimic. Din contră, sunt intrebat direct sau mi se induce ideea – cum pot să mă angajez ca agent când am fost manager și ce garanții au ei că eu nu o să plec imediat?. Răspunsul pe care îl dau e simplu și concis: „Nu îmi este rușine de muncă și ce garanții aveți dumneavoastră că nu o să plece și cel pe care îl angajați în locul meu?” Chiar este așa de greu să te angajezi cu peste 10 ani experiență și în jurul vârstei de 35 ani?
Noi îi răspundem:
În descrierea situației prin care treci sunt mai multe aspecte pe care am vrea să le discutăm, cel legat de ideea de supra-calificare fiind doar unul dintre ele și, probabil, cel mai evident. Despre motivele pentru care companiile resping candidații pe care îi consideră supracalificați am mai discutat aici, după cum în acest articol îi sugeram unui alt membru al comunității noastre modalități de a respinge un astfel de candidat.
Deși nu ai menționat genul de poziții ocupate până în prezent (în afară de experiența în coordonarea de echipe care grăiește până la un punct de la sine) și nici nivelul pozițiilor pentru care ai aplicat, având în vedere răspunsul pe care ți s-a întâmplat să îl primești, cu siguranță că pentru mulți din potențialii angajatori cu care ai stat de vorbă intri în categoria (ingrată, din păcate, în vremuri în care oferta e puțină) a supracalificaților.
În acest context, întrebarea despre motivație reală sună cât se poate de firesc. Mai neplăcut este, în opinia noastră, momentul când ți se pune această întrebare. Un interviu telefonic este mult mai potrivit pentru lămurirea acestor aspecte, nu consumă resurse semnificative de timp de nicio parte și (dacă este bine argumentat și condus) nici nu duce la complicarea inutilă a orizontului de așteptări. Din păcate însă (sau din lipsă de experiență sau aplicanți cu experiențe relevante) mulți potențiali angajatori cheamă la interviu orice candidat care întrunește într-o măsura cât mai mare (sau mică?) cerințele postului. Abia puși în fața realității faptului că un profesionist supracalificat trebuie (cel puțin teoretic) motivat diferit (și aici intervine mereu complicata discuție despre salariu și beneficii), angajatorii își dau seama de posibilele „pericole” ale angajării unui aplicant care pare să știe și să fi experimentat mai mult decât este necesar pentru a performa pe poziția vacantă.
Revenind însă la întrebarea din finalul mesajului tău, discuția despre motivație în cazul unui candidat supracalificat nu apare neapărat în situații de peste 10 ani experiență. Probabil că în această perioadă de criză mulți candidați s-au văzut obligați să caute și să aplice la poziții ierarhic inferioare celor ocupate anterior. În acest caz, motivația este una cât se poate de pragmatică (aceea a supraviețuirii) și sinceritatea este cea mai bună miză în explicația oferită. Tot în acest context, teama companiilor că la prima ofertă „mai răsărită” proaspătul angajat va prefera să schimbe locul de muncă este, însă, cel puțin la fel de îndreptățită ca și nemulțumirea ta în fața acestor insinuări.
Pe de altă parte, deși ideea supra-calificării este cea mai la îndemână în contextul descris de tine, mai există posibilitatea ca dilema despre motivație să vină și în urma analizării și înțelegerii schimbărilor anterioare din cariera ta. Ca să fim mai clari, deși 2 ani petrecuți la un loc de muncă nu sunt în sine un motiv de îngrijorare, schimbări repetate de job, companie și domeniu la fiecare 2 ani riscă să sugereze un tipar de comportament cu care unii angajatori s-ar putea să nu se simtă confortabili.
În absența mai multor informații despre traseul tău profesional și a unei înțelegeri detaliate a motivelor pentru schimbările de până acum, ne este însă greu să stabilim care dintre aceste scenarii (cel al supra-calificării sau al schimbărilor periodice de job) este cauza predominantă a absenței ofertelor de angajare. În egală măsură poate să fie vorba de o lipsă de experiență a evaluatorilor sau, așa cum sugerezi și tu, de o dificultate de angajare după un anumit prag de vârstă.
În legătură cu acest ultim aspect, problema, credem noi, nu vine neapărat din numărul de ani de experiență sau din varsta celui care aplică pe un anumit post, cât mai degrabă din orizontul de așteptări vizavi de potențialul ocupant al unui post vacant. Deși varsta nu ar trebui să fie criteriu de selecție, ea este de cele mai multe ori un filtru eliminatoriu atunci când este vorba de poziții care în mod normal sunt considerate de entry-level. Astfel, angajarea unui profesionist cu peste 10 ani de experiență pe o poziție în care cerințele (și, implicit, recompensele) sunt la nivelul inferior ridică probleme variate pe care multe companii preferă să le evite.
Și uite așa ajungem din nou la problema motivației pe termen lung pentru un astfel de post și asta pentru că oricât de critică poate să fie completarea unei poziții vacante, cel puțin la fel de importante sunt „costurile” pe care venirea unui nou angajat le aduce în organizație (și nu e vorba aici doar de partea financiară) și, la polul opus, pierderile pe care plecarea sa într-un interval prea scurt de timp le poate cauza. Ceea ce la prima vedere poate părea rezolvarea unei probleme pentru ambele părți implicate are șanse mari să nu fie decât calea către și mai multe crize la nivel individual și, câteodată, chiar organizațional.
N-am vrea să încheiem acest răspuns înainte de a clarifica încă un aspect. Toate scenariile descrise mai sus nu sunt o scuză pentru lipsa unui răspuns după participarea la un interviu. Ele sunt doar explicații posibile, în rest este vorba de lipsă de profesionalism.
Adauga comentariu
Finalul anului universitar înseamnă, pentru mulți tineri, inițierea unui proces de căutare a unui loc de muncă, unii dintre ei fiind la primul demers de acest fel. Companiile fac și ele eforturi să atragă tineri interesați să evolueze pe plan profesional sau să-și înceapă cariera, mai ales în condițiile în care rata de ocupare pe […]
Detalii
Experiența angajaților, parcursul lor în organizație – de la recrutare și până la exit interview -, nevoile acestora într-o piață a muncii post-pandemie, digitalizarea departamentului de HR și integrarea inteligenței artificiale în activitățile angajaților sunt doar câteva dintre subiectele abordate în cadrul conferinței „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating […]
Detalii
Un robot poate suplini lipsa a patru manipulatori de produse şi materiale Roboţii mobili sunt capabili să transporte sarcini de până la 1.350 de kg Baza de roboți va creşte constant cu 30-40% în următorii ani Roboţii mobili autonomi pot fi o alternativă prin care companiile din România pot să depăşească criza de personal necesar […]
Detalii
După ce, la finalul anului trecut, a fost anunțată deblocarea a 90.000 de posturi vacante din aparatul de stat, luna mai a venit cu vestea înghețării angajărilor în instituțiile publice, până la sfârșitul anului. Luna aprilie pare, astfel, să fi fost ultima în care numărul de joburi noi scoase în piață a depășit pragul de […]
Detalii
Oricum este trist ca eu am vazut ca nu se mai pune accentul pe calitate, nu mai sunt oameni de valoare, nici nu ma mira ca lucrurile merg asa cum, nimeni nu mai stie sa faca management, toata lumea este preocupata ca eventual sa-i faca rau celui de langa el, eu sincer ma mir ca situatia in ceea ce priveste firmele si felul in care se comporta cu angajatii nu este mai rea, dar stai linistiti va fi in curand.
Foarte greu sa te angajezi daca ai multi ani de experienta mai ales in aceasi companie. Si asta nu din cauza calitatilor tale ci din cauza extraordinarului sistem de Management si de HR dezvoltat in Romania.
Eu care nu ma pricep dar care angajez personal in regim de colaborare, imi aleg colaboratori care au cat mai multa experienta si competenta pe zona mea de nisa, astfel ca randamentul obtinut de la ei sa fie cat mai mare.
In schimb am constatat ca la companiile mari si la multinationale, functioneaza sistemul exact invers, adica sunt preferati cei are sunt oportunisti, au schimbat multe locuri de munca, dar mai ales au trecut prin multinationale. Nimeni nu le testeaza cu adevarat competenta mai ales in cazul „managerilor”. Toti merg pe premisa ca este real cea ce se spune in CV si mama ce competent e daca a lucrat la o multii… . La firmele mici nu este asa. Acolo patronul trebuie sa vada randament nu gargara pe hartie. Departamentul HR cel care decide de cele mai multe ori acceptarea si angajarea unei persoane la companiile mari si la multii.. nu detine calitatea de a testa performantele reale ale candidatilor in special pe un post tehnic.
Si un post de vanzari presupune in anumite conditii o verificare temeinica a candidatilor. Si aici pot comenta daca doriti despre cate tipuri de licitatii exista din punct de vedere tehnic. Cati manageri si specialisti HR stiu asta in acest moment ?
Daca ai experienta in vanzari iti recomand sa ai incredere in tine si sa iti faci un SRL si sigur iesi mai castigat/a.
Sunt in aceeasi situatie(cv-ul meu a fost cotat la un nivel salarial de 4000 leinet si nici macar nu sunt invitata la interviu).
Acum se fac angajari mai mult pe 1000 lei net si bonuri valorice (se angajeaza in felul urmator:pile politice/relatii/cunostinte/bani(nu sunteti curiosi nici unii sa stiti cit mai costa un loc de munca mai ales pe criza asta?) deci multi studenti sau tineri fara prea multa experienta.
Sute de experti contabili sunt pe bara si au mai si platit ca sa ajunga experti.
Eu, cu experienta mea cu tot, nu intru in calcule.Pentru angajator important este banul si nu omul.Parca sunt timpiti.Nu au pregatire si experienta de antreprenor.Nu au invatat ca omul sfinteste locul.Dau afara oameni capabili si angajeaza cu studii medii ca sunt mai eficienti si la costuri la munca.
Deci,nici ei nu ma ajuta si nici eu pe ei cu experienta mea.Este frustrant.Deja am uitat multe din cite faceam.Dar,invat in continuare de pe net ca sa nu dea Alzheimerul peste mine.
Cunosc oameni care sunt competenti sa faca cercetare in domeniul fizicii si mor de foame cu copiii linga ei.Daca s-ar apuca sa vanda seminte ar mai trai cumva…
Sistemul actual de recrutare de la noi in tara este inept iar angajatorii romani inca habar nu au de capul lor.Nici cind ajung la insolventa nu realizeaza ca au pierdut.Se minte mult iar evaziunea fiscala este la ordinea zilei.
Mai au multe de invatat iar criza actuala nu ii iarta.
Ca sfat de supravietuire:site-uri online de vanzare orice
Recent am auzit o poveste de succes despre o functionara de la banca care,probabil ramasa fara loc de munca a trecut la vanzarea online.Isi cara copilul de 3 luni dupa dinsa si cu masina vinde din poarta in poarta.Face 7 milioane pe zi.Plateste marfa din en-gros si ramine cu comision ..dar macar nu moare de foame.Este slaba ca o scindura dar supravietuieste.Inima sa-i reziste.
Din pacate situatia economica actuala da nastere la foarte multe probleme si riscul de a generaliza, de a spune ca toti angajatorii pacatuiesc prin ceea ce spui tu este foarte mare. E firesc sa consideram ca problemele noastre sunt cele mai importante si sa credem ca rationamentul de gandire este cel mentionat de tine („nu intri in calcule” niciodata), dar suntem convinsi ca lucrurile nu stau peste tot asa (se angajeaza in continuare si oameni cu foarte multa experienta si asteptari salariale pe masura, se angajeaza fara interventii si relatii). In ceea ce priveste exemplul celor cu competenta pentru cercetare in fizica, de foarte mult timp acest lucru nu se mai intampla la noi in tara si asta nu e vina angajatorilor actuali. E de admirat ca in perioada prin care trecem sunt persoane care gasesc solutii, reusesc sa faca ceva, sa se re-orienteze. E de admirat si nu de condamnat.