Ce gândesc angajații în timpul evaluărilor de performanță

Conform cercetărilor, există șanse destul de mici ca evaluările de performanță să ducă la îmbunătățirea performanței. Aceasta este una din afirmațiile care ne-a atras definitiv atenția asupra articolului pe care vi-l recomandăm azi. Ca și noi, probabil că vă întrebați care este explicația pentru această stare de fapt (mai ales dacă ne gândim cu ce consum de resurse de toate felurile se derulează aceste evaluări de performanță).

Răspunsul este de găsit în ceea ce autorul numește „găndire contra-factuală„. Pentru a înțelege despre ce este vorba, cel mai ușor este să ne găndim la atleți. Cercetătorii de la Cornell University au studiat expresiile faciale ale altleților care au câștigat una din medaliile de la Jocurile Olimpice din 1992 de la Barcelona și au ajuns la concluzia că cei care au câștigat medaliile de aur aveau expresia cea mai fericită (evident, nu?), în vreme ce atleții de pe a doua treaptă a podiumului păreau mai triști decât cei care câștigaseră bronzul (ciudat, nu?).

Explicația este „gândire contra-factuală”… „Cum ar fi fost dacă…” și aici intervine o comparație care, atunci când este „în jos” ne face să ne simțim bine, dar când este „în sus” ajunge să ne demotiveze. Adică, cei care câștigaseră argintul se gândeau mai degrabă de ce nu au reușit să câștige medalia de aur decât că au reușit să fie mai buni decât cei de pe treapta a treia a podiumului. Cei de pe această treaptă, însă, erau fericiți să au urcat pe podium și că, în comparație cu atleții „de sub ei” au reușit să fie mai buni.

Același lucru este valabil și în cazul evaluărilor de performanță. Daca rezultatul este un calificativ mai slab, motivația rămâne pozitivă atâta vreme cât gândirea contra-factuală funcționează „în jos”. Dacă intervine comparația „în sus”, evaluarea de performanță nu mai poate duce la îmbunătățirea performanței.

Află mai multe despre această capcană și cum poate fi evitată în articolul What Employees Really Think During Performance Reviews.