Ce înseamnă quiet quitting

În lumea agitată a zilelor noastre, un fenomen subtil, dar semnificativ, își face loc în vocabularul dedicat resurselor umane: quiet quitting sau „demisia silențioasă”, cum a fost tradusă din limba engleză de către publicațiile locale de specialitate.

Ce este quiet quitting

Quiet quitting se referă la procesul prin care cineva renunță la o anumită activitate, relație sau aspirație fără a face mult zgomot sau fără a atrage atenția asupra acestui fapt, caracterizat de o renunțare discretă, uneori fără prea multă explicație sau justificare publică. De asemenea, termenul se referă și la a depune un efort minimal la locul de muncă, fără a mai răspunde la telefon sau emailuri după program sau în weekend, lucra suplimentar sau iniția discuții și proiecte noi.

Chiar dacă tendința a câștigat amploare în ultima perioadă, termenul quiet quitting a fost inițial introdus în septembrie 2009 de economistul Mark Boldger, în cadrul unui simpozion din Texas despre scăderea „ambițiilor” la locul de muncă în Venezuela. Ulterior, a devenit viral în 2022, când un antrenor de carieră și influencer în domeniul HR-ului, Brian Creely a folosit fraza atunci când discuta într-un articol din Insider despre angajații care oferă minimum la locul de muncă. După aceea, fraza a devenit virală pe TikTok, în special printre utilizatorii mai tineri, generația Z.

În ultimul timp, fenomenul a devenit popular mai ales în Statele Unite ale Americii, pe fondul pandemiei COVID-19, conform unui studiu din iunie 2022 realizat de Gallup, care a chestionat 15.091 de angajați cu normă întreagă și cu normă parțială din SUA, cu vârsta de peste 18 ani. Una dintre concluziile acestui studiu este că peste 50% din angajații din SUA afirmă că recurg la quiet quitting, iar un alt aspect semnalat este că managerii firmelor sunt esențiali pentru a contracara acest fenomen.

În plus, raportul evidențiază faptul că „demisia silențioasă” reprezintă o problemă pentru angajatori, având în vedere că majoritatea locurilor de muncă din prezent implică un efort suplimentar și sarcini adiționale.

De ce se practică quiet quitting

Mulți oameni experimentează momente în care își dau seama că locul de muncă actual nu mai este în concordanță cu valorile lor sau cu direcția în care își doresc să își îndrepte cariera. În loc să anunțe cu aplomb plecarea lor, aceștia aleg să se retragă în liniște, poate căutând alte oportunități sau pur și simplu luând o pauză pentru a reflecta și a-și reevalua prioritățile, în timp ce depun minim de efort la locul de muncă.

Cum arată un angajat care trece prin quiet quitting

Atunci când un angajat practică quiet quitting, de fapt ei încetează să depună eforturi suplimentare pentru angajatorul lor și pur și simplu fac minimum posibil pentru a evita concedierea.

În practică, acest lucru ar putea însemna:

• neparticiparea la munca suplimentară, roluri de lider sau responsabilități suplimentare
• lipsa de implicare la ședințe decât dacă sunt întrebări adresate direct
• lipsa de răspuns la e-mailuri sau mesaje în afara orelor de program
• refuzul de a prelua sarcini în afara descrierii postului lor
• izolarea față de restul echipei și evitarea evenimentelor sociale
• luarea unui număr neobișnuit de zile de concediu medical (absenteism)

Motivele din spatele quiet quitting

Articolele de specialitate menționează că uneori, este rezultatul unei decizii de a renunța la ceva care nu mai aduce împlinire sau satisfacție. În alte cazuri, poate fi o reacție la un mediu toxic sau la relații nesănătoase, unde persoana decide că cel mai bun curs de acțiune este să se retragă discret pentru a-și proteja propria sănătate și bunăstare.

De asemenea, quiet quitting poate fi o formă de autoprotecție emoțională. Într-o societate care adesea glorifică efortul susținut și sacrificiul în numele succesului, este ușor să cadem în capcana perpetuării unui stil de viață care ne epuizează și ne îndepărtează de cine suntem noi. Renunțarea în liniște poate fi un act de curaj și autenticitate, în care cineva își recunoaște limitele și își asumă responsabilitatea pentru propriul său bine.

Percepțiile celorlalți despre quiet quitting

Specialiștii spun că este important să recunoaștem că acest quiet quitting nu este întotdeauna o alegere ușoară sau lipsită de consecințe. În multe cazuri, poate fi însoțită de sentimente de vinovăție sau îndoială, mai ales în fața presiunilor sociale sau a așteptărilor externe. Renunțarea la anumite situații poate fi asociată și cu un sentiment de pierdere sau de eșec, chiar dacă în realitate poate reprezenta un pas important către creșterea și dezvoltarea personală.

În plus, există întotdeauna riscul ca quiet quitting să fie interpretat greșit sau să nu fie înțeles de cei din jur. Într-o lume în care povestirile despre succes și reușite sunt adesea cele mai apreciate, o renunțare discretă poate trece neobservată sau poate fi percepută greșit ca fiind semn de slăbiciune sau lipsă de ambiție.

În ceea ce privește reacția managerilor la fenomen, aceasta a fost mixtă. Unii au fost toleranți, în parte pentru că piața muncii din ultimii ani face dificilă înlocuirea celor care renunță la a se mai implica, cel puțin pentru moment. Alții au răspuns la acest fenomen concediind angajați pe care îi consideră că lenevesc, fie în mod discret, fie printr-un proces la vedere, iar unele publicații internaționale menționează chiar că s-a ajuns inclusiv în punctul în care managerii au făcut ca un loc de muncă să fie atât de neplăcut încât angajatul să simtă nevoia să demisioneze.

Interesant este că în afara locului de muncă, termenul quiet quitting este acum aplicat și altor aspecte non-profesionale din viața oamenilor, cum ar fi căsătoriile și relațiile.

Importanța quiet quitting

Este important să recunoaștem că acest quiet quitting poate fi, de fapt, un act de putere și claritate. Capacitatea de a recunoaște când ceva nu mai servește binele nostru și de a avea curajul de a face schimbări sau ajustări poate fi un semn de înțelepciune și auto-cunoaștere. În loc să ne lăsăm purtați de presiunile externe sau de așteptările sociale, quiet quitting ne permite să ne întoarcem în interior și să ascultăm cu atenție vocea noastră interioară.