Cinismul Românesc și Competitivitatea Japoneză

“Sunt leneși și imprevizibili”, “O nație relaxată ca asta nu am mai văzut”, “Prea maniaci cu munca, nu au viață personală” sau “Sunt prea individualiști”. De câte ori nu ați auzit aceste ștampile puse pe o întreagă nație care numără zeci sau sute de milioane plecând de la o interacțiune cu un reprezentant al ei sau cel mult cu câteva zeci. Cât adevăr și câtă prejudecată există aici?

Conform lui Geert Hofstede, ceva-ceva adevăr există. Un Jung al psihologiei sociale, Geert Hofstede este autorul unei teorii a culturii organizaționale, teorie aflată la limita tatonării antropologiei tradiționale și a psihologiei sociale și care spune că specificul național joacă un rol foarte important în cultura organizațională. Mai mult, Hofstede spune că o cultură națională se schimbă greu, acest lucru întâmplându-se pe parcursul a zeci de ani sau pe parcursul a mai multor generații nu numai din cauza mentalităților ci și din cauză că o cultură națională se cristalizează în toate instituțiile pe care membrii societății le-au construit împreună: de la modelul familal la sistemul educațional și de la sistemul religios la forma de guvernământ. Teoria publicată prima oara în 1973 spune că o cultură națională este definită de 6 dimensiuni*:

• Power Distance – această dimensiune spune în ce măsură societatea acceptă faptul că Puterea în instituții și organizații este distribuită inechitabil. Țările cu un scor mic (sub 40) tind spre descentralizare iar managerii sunt accesibili și se bazează pe experiența membrilor de echipă și pe commitmentul lor, mai puțin pe control și o societate civilă bine dezvoltată. Un scor mare (peste 60) înseamnă o centralizare puternică, șefi inaccesibili și un simț civic slab reprezentat.
• Individualism/Collectivism – se referă la măsura în care membrii societăți sunt înclinați spre a avea grijă de ei și de familiile lor (scor mare, exemplu: peste 60) versus măsura în care se așteaptă ca un grup, o organizație sau statul să aibă grijă de ei (scor mic, sub 40).
• Masculinity/Feminity – acest factor descrie măsura în care societatea este înclinată spre competitivitate, tranzacții și achiziția de bunuri (masculinity, scor peste 60) sau, dimpotriva, spre construirea de relații, spre calitatea vieții și grija față de ceilalți (feminity, scor sub 40).
• Uncertainty Avoidance – măsura în care membrii societății se simt amenințați de incertitudine și importanța pe care o dau unui loc de muncă sigur și a unei cariere long-term, ceea ce implică și disponibilitatea lor de a face eforturi să-și păstreze locul de muncă (scor mare, peste 60)
• Pragmatism/Normative – o dimensiune care descrie măsura în care majoritatea membrilor societății nu simt nevoia să își explice toate lucrurile care se întâmplă, convinși fiind că este imposibil să înțelegi pe deplin complexitatea vieții, cu o gândire pe termen lung și perseverenți în atingerea rezultatelor (scor mare, peste 60) versus măsura în care caută să găsească explicatii la tot ce se întâmplă în jurul lor (scor mic, sub 40).
• Indulgence/Restraint – măsura în care majoritatea membrilor societății încearcă (restraint)) sau nu (indulgent) să-și controleze dorințele și impulsurile. Un scor mic aici înseamnă o tendință spre cinism și pesimism, un scor mare înseamnă o tendință spre a trăi clipa, spre a se distra și spre optimism.
• Modelul a fost dezvoltat în mai multe etape având la bază atât cercetări teoretice cât și date statistice rezultate din aplicarea unui chestionar în 93 de țări, iar scorurile celor 6 dimensiuni au fost calculate pe baza răspunsurilor și prin analiza comparativă a rezultatelor obținute în urma chestionarelor (mai multe detalii aici). Așadar, folosind o scală între 0 și 100, un scor există numai prin comparație cu celelalte scoruri, cu alte cuvinte o cultură naționala există numai prin comparație cu celelalte culturi naționale.

Unde este România?

Descoperiți citind tot articolul Cinismul Românesc și Competitivitatea Japoneză de pe Comunitatea Management de Proiect.