Comparațiile dăunează grav fericirii

Omul are obiceiul neinspirat de a se compara cu ceilalți. Îți vezi colega ca se apucă de un business și te gândești ce fain ar fi fost să ai și tu ideea. Auzi că cineva și-a cumpărat ceva…orice și te trezești că vrei și tu, pentru că n-ai. Uneori nici nu stai să te gândești dacă realmente ai avea nevoie de acel lucru. Există, sigur, și reversul…când ne punem pe noi în postura superioara și îi judecăm pe ceilalți că nu sunt ca noi. De ce trebuie să ne comparăm mereu?

Am citit undeva că, atunci când te compari cu ceilalți, ce faci de fapt e să compari starea ta interioară cu starea exterioară a altuia. Și de cele mai multe ori facem asta în momentele noastre mai puțin strălucite.

Să presupunem că într-o seara te trezești că ești lipsit de chef și alegi să stai acasă. Cât timp crezi că va trece până vei intra pe rețelele de socializare unde alții vor posta poze de la petreceri/restaurant/vacanță etc. afișând niște super-zambete. Riscul e destul de mare să te apuci să faci comparații și să te afunzi într-o stare neplăcută pentru că viața ta e așaaa de plictisitoare… Probabil că nu stai să privești lucrurile în ansamblu și judeci pe moment. Numai că, vezi tu, când privești viata prin feed-urile de social media uiți că lumea se străduiește să își afișeze momentele bune. Câtă lume știi care posteaza momentele lor plictisitoare? Nu e cinstit față de tine să te tot compari.

Și dacă tot vorbim despre efectul dăunător al comparațiilor, e la fel de nociv să îți compari mereu copilul cu copiii altora. Efectul va fi același: stres și frustrări care te indispun și care pot duce la conflicte.

Îmi aduc aminte că, la scurt timp după lansarea blogului, descoperisem site-uri similare ale cărori autori păreau să fi găsit rețeta succesului. Aveau mulți fani pe pagină, like-uri, comentarii, tot tacâmul. Și, fără să vreau, am căzut în capcană. Și m-am comparat. M-am răscomparat. Și dintr-una într-alta am ajuns să fiu (preț de câteva zile) lipsită de chef, dezamăgită și cu gânduri să închid blogul. Din fericire, mi-am revenit. Am citit mult. Și am înțeles că primul an de blogging e greu și ca multe site-uri se închid înainte de prima aniversare. Am mai înțeles și că nu am cum să compar proiectul meu abia lansat cu altele care există de peste 5 ani, că și acelor oameni le-a fost greu la un moment dat. Am învățat să îmi respect munca, să îmi fac un program care să includa și timpul pentru scris și să mă bucur de fiecare comentariu sau apreciere primita. Mai mult decât atât, am învățat că ori de câte ori mi-e greu, e de ajuns să mă gandesc de ce am început acest proiect și îmi revin.

Ce incerc să zic cu asta este că e minunat dacă ai modele pe care le admiri și care te inspiră să te dezvolți. Dar dacă chiar vrei să te compari cu cineva, compară-te cu tine. Unde ești astăzi față de ieri, de săptămâna trecută, de anul trecut?

Ai grijă de tine, învață ceva nou și apreciază progresul pe care îl faci. Pentru că, știi ce? Suntem unici și timpul e prea scurt și prețios ca să îl cheltuim pe comparații inutile. Am zis!