Concedierea: Ce riscă salariatul care lipsește de la muncă în perioada de preaviz?

Absențele nemotivate în perioada de preaviz la concediere nu suspendă în niciun caz termenul de preaviz. Numai că cel care nu mai vrea să vină la muncă, deși este obligat, va primi la final mai puțini bani, va avea un minus la calculul vechimii în muncă și, în anumite situații, poate fi obligat să-l despăgubească pe angajator pentru prejudiciul produs pentru că nu s-a prezentat la datorie. Suspendarea termenului de preaviz se produce însă dacă avem de-a face cu suspendarea contractului de muncă.

Angajatorul care concediază un salariat este obligat prin Codul muncii să-i ofere un preaviz de cel puțin 20 de zile lucrătoare, dacă concedierea se face pentru că salariatul e inapt din punct de vedere fizic, dacă nu corespunde profesional sau pentru că s-a desființat postul pe care-l ocupă. Însă cei care sunt în perioada de probă pot fi concediați chiar și de pe-o zi pe alta, fără preaviz, tot așa cum pot decide să plece de bunăvoie, fără preavizul pentru demisie.

Dacă nu i s-a oferit salariatului acest drept, atunci decizia de concediere nu poate să-și producă efectele juridice, lucru pe care l-a subliniat și Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) acum ceva timp, printr-o decizie pe care am prezentat-o aici. Firește că angajatorul poate să-i ofere preaviz la concediere salariatului și dacă nu-l obligă legea.

Tot ICCJ a mai explicat cu acea ocazie că nu se poate să compensăm această perioadă de preaviz la care are dreptul salariatul anunțat că va fi dat afară. Mai mult decât a oferi efectiv preavizul, durata acestuia (care trebuie să nu fie sub minimul legal) trebuie expres menționată în decizia de concediere, altfel angajatorul va trebui să dovedească în instanță că a acordat perioada în mod efectiv.

Rolul acestei perioade este să-i ofere, cât de cât, salariatului un răgaz pentru a-și căuta de muncă, neputând fi trimis acasă de pe-o zi pe alta, în moduri abuzive și discreționare. Totodată, această perioadă de preaviz presupune că respectivul raport de muncă merge mai departe, până la un anumit punct. Asta înseamnă că respectivul angajat trebuie să meargă în continuare la muncă, are aceleași drepturi și obligații, este plătit, iar angajatorul are față de acesta aceleași obligații.

În mod normal, când un angajat absentează nemotivat de la locul de muncă, contractul său este considerat suspendat, iar salariatul nu poate avea pretenția să fie remunerat pentru lipsa de la datorie. „Contractul individual de muncă poate fi suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern”, stabilește Codul muncii la art. 51 alin. (2).

Citește tot articolul pe Avocatnet: Concedierea: Ce riscă salariatul care lipsește de la muncă în perioada de preaviz?