Concediul fără plată: Durata legală şi când nu se acordă

Contractul individual de muncă poate fi suspendat prin acordul părţilor în cazul unui concediu fără plată pentru studii sau interese personale, conform articolului 54 din Codul muncii. Concediul fără plată este un drept al angajatului, dar devine obligaţie a angajatorului doar în anumite cazuri speciale, explicitate mai jos.

Regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, după caz, stabileşte durata concediului fără plată, potrivit articolului 153 din Codul muncii.

Concediul fără plată suspendă contractul individual de muncă, de aceea nu constituie vechime în muncă. Există însă şi excepţii:

1. Concediul fără plată prevăzut de articolele 155 şi 156 din Codul muncii şi acordat pentru formare şi perfecţionare profesională are un regim juridic distinct. Odată aprobat de angajator, acest concediu fără salariu intră sub incidenţa articolului 158 din Codul muncii:

„Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual şi este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.”

Salariatul are dreptul să beneficieze de concediu fără plată pentru formare profesională indiferent dacă respectivul curs îi va fi sau nu de folos la acelaşi angajator.

În acelasi timp, acest concediu fără plată pentru formare profesională pentru care angajatorul şi-a dat acordul intră la stabilirea celor 12 luni de realizare a veniturilor impozabile în ultimul an pentru calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului, conform articolului 2 alineatul (5) litera u) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.

Află toate informațiile despre concediul fără plată citind tot articolul de pe Legestart.ro: Concediul fără plată: Durata legală şi când nu se acordă.