Contractul de muncă la domiciliu

Munca la domiciliu este reglementată de Codul Muncii, document ce prevede că salariații pot îndeplini și de acasă atribuțiile specifice funcției pe care o dețin. În acest caz, vor fi considerați salariați cu muncă la domiciliu, având posibilitatea de a-și stabili singuri programul de lucru.

Potrivit legislației muncii, salariatul cu muncă la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.

„Toate drepturile și obligațiile recunoscute prin lege și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă se află la sediul angajatorului sunt valabile și pentru salariatul cu muncă la domiciliu, cu excepția programului de lucru”, se arată și într-un ghid publicat de Inspecția Muncii pe site-ul propriu.

Deși există o libertate în alegerea programului de lucru, Codul muncii stabilește clar că angajatorul are dreptul de a verifica activitatea salariaților care lucrează de acasă. Pe de altă parte, însă, controlul angajatorului poate fi efectuat doar în baza unui program stabilit în prealabil cu salariatul și stipulat în contractul de muncă la domiciliu.

Ce elemente obligatorii va conține contractul de muncă la domiciliu?

După cum se menționează în Codul muncii, contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă. Aceasta este o condiție de validitate a contractului, în lipsa sa considerându-se că este vorba de un contract normal, în care munca se prestează la sediul angajatorului, explică Inspecția Muncii în ghidul citat.

Contractul de muncă la domiciliu va conține aceleași elemente ca ale unui contract de muncă obișnuit (despre care AvocatNet.ro a scris în detaliu AICI, n.a.), adică:

• identitatea părților;
• locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
• sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
• funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului;
• criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
• riscurile specifice postului;
• data de la care contractul urmează să își producă efectele;
• în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
• durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
• condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia;
• salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul;
• durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână;
• indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale salariatului;
• durata perioadei de proba.

Totuși, potrivit Codului muncii, contractul de muncă la domiciliu va conține, în plus față de informațiile de mai sus, și următoarele elemente:

• precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
• programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului sau și modalitatea concretă de realizare a controlului;
• obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

Contractul cu munca la domiciliu poate fi încheiat pe durată nedeterminată sau determinată, cu program normal sau parțial de lucru.

Cine plătește cheltuielile efectuate de salariat la domiciliul personal?

Potrivit Inspecției Muncii, Codul muncii nu prevede suportarea de către angajator a contravalorii materiilor prime și a materialelor sau a cheltuielilor pe care le face salariatul în procesul muncii (electricitate, încălzire, apă etc).

Prin urmare, dacă aceste cheltuieli ar fi suportate de către salariat, s-ar ajunge la micșorarea veniturilor sale.

Totuși, părțile contractului cu muncă la domiciliu pot alege una din următoarele  modalități:

• materiile prime și materialele să fie procurate de angajator;
• materiile prime și materialele să fie procurate de salariat pe cheltuiala angajatorului;
• materiile prime și materialele să fie procurate de salariat pe cheltuiala lui, însă cu asigurarea unui salariu corespunzător, pentru a-i permite aceste cheltuieli. Totodată, această soluție poate fi aplicată și în cazul celorlalte cheltuieli de producție (energia electrică, apă, canalizarea etc).

„În cazul acestui gen de contract, este necesar ca între angajator și salariat să se întocmească o evidență specială legată de materiile prime și materialele care se predau salariatului și de produsele preluate de la acesta”, mai atenționează Inspecția Muncii.  

Citiți AICI în ce situații se poate suspenda un contract de muncă.

Modelul CIM 2014 este disponibil AICI.