Mă întâlnesc zilnic cu oameni care îmi povestesc despre planurile și convingerile lor. Unii îmi spun despre ei înşişi: dorinţele, capabilitățile, pasiunile și ideile lor – alții, despre dorințele și planurile altora: diverși „mentori” (părinți, profesori etc) le-au arătat la un moment dat ce trebuie ei să fie și, de atunci, acești oameni se străduiesc să atinga acel deziderat. De cele mai multe ori, străduința este sortită eșecului: nu putem trăi planurile altuia, nu putem „duce mai departe” obiective și vieți care nu ne aparțin. Adeseori, părinții fac această imensă greșeală: fac în așa fel încât copiii lor să împlinească „ceea ce ei nu au fost capabili să facă”, să „ducă mai departe” aspirațiile și convingerile lor; în loc să le lase „moștenire” încredere, echilibru, libertate de exprimare și afecțiune – acești părinți le lasă planuri neterminate, iluzii personale, frustrări neîmpăcate. Acei copii devin adulți rătăciți pe o cale străină, căci duc un „bagaj” care nu le aparține și pe care , de cele mai multe ori, nici nu-l pot înțelege.
Avem cu toții nevoie de modele și mentori, desigur. Suntem cu toții o combinație între ceea ce suntem învățați că trebuie să fim și ceea ce simțim înlăuntrul nostru că vrem să fim. Dacă există echilibru și dacă cele două coincid în suficientă măsură, această combinație poate duce către o carieră și/ sau viață mulțumitoare; dacă nu există echilibru, riscăm să pierdem contactul cu noi înșine și să trăim o viață care nu ni se potrivește.
Uneori ne-am obișnuit atât de tare să trăim planurile altora, încât nici nu mai suntem conștienți că ceva este în neregulă: simțim doar o lipsă de potrivire cu ceea ce facem, o greutate în a atinge diverse obiective și ne confruntăm adeseori cu senzația că împingem la deal bolovani mari, care se încăpățânează să se rostogolească înapoi. Reușitele pe care le avem sunt mai puține decât ne-am dori, diferite de ceea ce ne-am imaginat că vor fi, și de cele mai multe ori obținute abia după ce am depus o trudă extraordinară. Ne uităm în jur și vedem oameni care „reușesc mai ușor”, cărora toate par să le meargă „ca unse”, care „au mai mult noroc decât noi”. Se întâmplă să fim atât de nedumeriți de aceste constatări, încât la un moment dat să decidem să preluam „modelul” celor pe care-i vedem „reușind ușor”, să ne asociem lor sau să le imităm acțiunile – chiar dacă făcând astfel renunțăm la modelele anterioare (uneori trecând în cealaltă extremă, a negării totale), în fapt nu facem altceva decât să le înlocuim cu alte modele – la fel de străine noua cum erau și cele inițiale.
Fără a avea pretenția că este singura soluție posibilă pentru cei care se confruntă cu dificultățile de tipul acesta, poate că un moment de reflecție nu strică și un răspuns la această întrebare poate fi util:
Cui aparțin, de fapt, planurile tale?
Întrebarea este incomodă și poate fi dureroasă, desigur. Dar trăiesc cu convingerea că este o intrebare pe care suntem datori s-o înfruntăm, din când în când. Datori față de noi înșine.
În perioada 11 – 22 septembrie 2023, a avut loc o nouă ediție a Școlii de Vară HR Club Next Gen. Programul a avut ca scop dezvoltarea profesională și personală a celor 12 participanți, printr-o abordare practică și interactivă. Rezultatul? Formarea unei noi generații de profesioniști HR de elită, care să înțeleagă și să poată […]
Detalii39,4% dintre participanții la cel mai recent sondaj eJobs declară că nu sunt mulțumiți de salariul lor, în timp ce 49,8% spun că este ok, dar s-ar putea și mai bine. Doar 10,7% nu au niciun motiv de nemulțumire din acest punct de vedere. Cu toate acestea, o eventuală renegociere salarială pare a fi o […]
DetaliiŞapte companii de renume din România au intrat în finala competiţiei Top WellBeing Employer, ce premiază implicarea acestora pentru a oferi o stare de bine a angajaților și a comunității în care activează. Arctic SA, BCR, KPMG, Majorel Romania, mindit.io, Phillip Morris Romania și Provident Financial Romania au trecut de semifinala primei ediții a acestei […]
DetaliiRaluca Burghelea este noul Country Managing Director al Accenture România. Raluca și-a început cariera la Accenture în anul 2007, iar în prezent este Managing Director al Accenture Operations în România, rol pe care îl va păstra. În calitate de Operations Lead, ea a jucat un rol esențial în dezvoltarea activității locale din România în 6 […]
Detalii
s-ar parea ca acei oameni cu care va intalniti zilnic refuza sa mai creada in planurile de viitor intrucat sunt lipsiti de orizonturi si lipsa totala de intelegere!
echilibru in tot ceea ce se vrea a face nu mai exista ,iar treburile care par a merge ,,ca unse” in cazul unora sunt doar aparente care il inseala din start pe posesorul acelor asa zise afaceri…curate.
modele si mentori nu exista decat la nivel mediocru ,trecem cu vederea ceea ce ni se intampla doar pentru a nu deranja incompetenta altora si uite asa ne trezim ca suferim de o boala incurabila numita curaj!
cat despre trecerea dintr-o barca in alta atunci cand suntem in incapacitatea de a ne autoapara , consider ca este mult mai eficient sa tii cu dreptatea deoarece minciuna si loviturile incomode pot avea efect de bumerang in prima faza pentru cel nedreptatie si mai apoi pentru cel sau cei care nedreptatesc.
modelele si mentorii nu se nasc ci sunt creati asa cum sunt creati si monstrii in egala masura , insa cu o precizare:modelele si mentorii pier sufocati uneori de incompetenta si lipsa de profesionalism a monstrilor , iar cei din urma …monstrii pier mai tarziu intr-o capcana pregatita in detaliu de ei , dar in care vor cadea cu certitudine.
sa nu ne mai intrebam de ce nimic nu mai este asa cum a fost odata sau de ce ajungem in situatia in care lucruri simple pot deveni complicate???
traim intr-o societate de imprumut comportamentalo-procedural , intr-o lume plina de importuri lingvistice si eroi de legenda care nu sunt specifice noua , creionand astfel imaginea unei romanii gata sa consume tot ceea ce ne pun altii pe tava…
maladia de care sufera societatea romaneasca per ansamblu este frica impletita in mod eficient cu lupta de clasa de ev mediu.
pastrez pentru incheiere dreptul de a spune ca tot ceea ce este bun este perceput ca a fi rau si invers , iar semnalul de alarma din trenul sperantei a ramas blocat .
este esential ca acest semnal de alarma sa fie deblocat de altii deoarece noi romanii am uitat pana si legile firesti ale fizicii.
la noi totul se afla in imponderabilitate si intr-o continua schimbare , intr-o stare generala proasta si suntem supusi zilnic la degradare morala si intelectuala doar pentru a ne stabili noua confortul in detrimentul celorlalti.
oamenii pregatiti si cerebrali sunt cei care ar putea salva ceva din nenorocirile zilnice …,insa si acestia se pierd , se sting incet , incet!