Cum sa ai (foarte mult) succes?

Cand vorbim despre succes, o mare parte din ideile vehiculate sunt produsul educatiei, culturii si obiceiurilor in care ne-am format si care ne definesc intr-o masura mai mica sau mai mare. E putin probabil sa ne putem imagina succesul in absenta unui proces de comparatie, fie ca este vorba de comparatia dintre succesul personal si cel al altora pe care ii cunoastem direct sau indirect, sau de o raportare la un prototip ideal care ne-a fost transmis ca atare inca de pe vremea cand inca nu stiam ca se numeste „succes”.

Articolul de pe Harvard Business Review pe care vi-l recomandam azi ne-a atras atentia prin demersul provocator pe care incearca sa il faca: acela de a stabili care este diferenta intre o persoana care are succes si alta recunoscuta ca avand foarte mult succes. Sa fie cei din urma nascuti, cum se zice pe la noi, „cu lingura in gura”? Sau e posibil sa fie consecinta unei combinatii de factori cat se poate de pragmatici? Iar daca este asa, e posibil ca mimetismul sa functioneze in sens bun?

Autorul articolului este coach si incercand sa abordeze aceasta dilema o redefineste de la inceput in termenii unei probleme mai cunoscute. E dificil sa gasim diferenta semnificativa intre cei care au ceva succes si cei care sunt binecuvantati cu mult succes, dar e mai probabil sa descoperim ingredientul secret al celor care reusesc sa ajung in varf fata de cei care raman intr-o „poienita intermediara”.

Ideile pe care le prezinta articolul sunt bazate pe o cercetare derulata pe cateva „perechi” de executivi cu care autorul a lucrat in decursul timpului. Una dintre observatiile interesante este legata de modul in care profesionistii de top percep anumite ingrediente individuale ale succesului lor in comparatie cu cei care se opresc la jumatatea drumului. Discutia despre modul in care cele doua categorii percep, de exemplu, casnicia ni se pare revelatorie, diferenta majora fiind vizibila la nivel de perceptie calitativa a executivilor de top, fata de intelegerea mai degraba in termeni de avantaje cantitative a celorlalti.

Concluzia autorului este cat se poate de provocatoare si se bazeaza pe multe astfel de exemple. In opinia sa, diferenta dintre cele doua categorii de profesionisti de succes este una de etapa de dezvoltare in sensul maturizarii (linkul din articol duce catre un altul despre relevanta unei cercetari specifice pe aceasta tema pentru coaching).

Citeste tot articolul What Separates the Extremely Successful from the Pack? pentru a intelege de ce, si in acest caz de la succes la foarte mult succes este un drum al maturizarii in gandire. Nu e simplu, dar macar e un inceput.