Cum scăpăm de relațiile de muncă abuzive

Dacă citind articolul despre semnele abuzului la serviciu te-ai gândit că e posibil să fii implicat într-o astfel de situație, e firesc să îți pui întrebarea: Ce e de făcut?

În primul rand este deosebit de important să-ți dai seama dacă ești într-adevăr victima unui abuz. Înainte de a decide că ești victima unei relații abuzive este esențial să te privești pe tine însuți cu cea mai mare sinceritate; un terț neutru și neimplicat (de preferință calificat: coach, terapeut, consilier de carieră) te poate ajuta să evaluezi corect și obiectiv situația. Uneori felul în care percepem o interacțiune sau imaginea pe care o avem despre noi înșine ne pot juca feste; este deci foarte important să eliminăm aceste posibile erori de percepție din ecuație.

Unul dintre cele mai devastatoare efecte ale abuzului este erodarea stimei de sine; recuperarea  acesteia devine în asemenea cazuri o prioritate absolută: fără încredere și stimă de sine, orice tentativă de părăsire a relației abuzive poate părea o aventură grea, dacă nu imposibilă.

Chiar dacă decidem să nu părăsim relația abuzivă, recunoașterea ei și poziționarea noastră corecta ne poate ajuta să gestionăm mai bine respectiva relație: nu trebuie să uităm că victima poartă și ea o parte din responsabilitate (fie și numai prin faptul că nu opune rezistență); drept urmare, este foarte posibil ca prin ajustări ale comportamentului, victima unui abuz să poată influența într-o oarecare măsură comportamentul “agresorului”.

Cunoașterea tiparelor relației este de asemenea importantă; în multe cazuri, o relație abuzivă decurge prin repetarea ciclică a patru etape:

1. Creșterea tensiunii: Relația se tensionează, comunicarea se degradează, victima simte teama și începe să intre în defensivă;

2. Incident: Abuz emoțional și verbal; Furie; Intimidare; Acuze;

3. Reconciliere: Abuzatorul se scuză; blamează victima pentru incident; neagă că ar avea vreo responsabilitate; minimalizează incidentul și acuză victima de percepții greșite sau sensibilitate excesivă;

4. Calm (“Luna de Miere”): Incidentul este “uitat; abuzatorul se poartă frumos (uneori excesiv); contrastul față de etapele 1 și 2 este evident; persoana abuzată crede că într-adevăr a fost cauza incidentului sau a exagerat și cedeaza “amabilității” cu care este tratată.

Este foarte important să știm că indiferent de circumstanțe sau de rezultatele pe care le obținem în muncă, niciun șef (oricât de mare sau de competent) sau coleg nu are dreptul să ne jignească sau să ne “pedepsească” emoțional; Avem dreptul să primim feedback corect și, bineînțeles, există posibilitatea să trebuiască să ne despărțim de un job pentru care nu suntem în întregime competenți.

Exista și situații în care suntem tentați să percepem un feedback negativ la adresa noastra ca fiind un comportament abuziv, deși dacă am avea puterea să ne evaluăm obiectiv am înțelege că nu este cazul. Asta este însă o altă poveste…