Dansul distructiv al relaţiilor dramaturgice

Titlul este compus din două concepte. Primul este preluat din cartea “ADN-ul relaţiilor” (Garry Smalley) iar ultimul din “Viaţa cotidiană ca spectacol” (Erving Goffman). “Dansul distructiv” descrie o acumulare periculoasă de elemente negative nerezolvate corespunzător. “Relaţii dramaturgice” sunt acelea în care naturaleţea şi sinceritatea sunt înlocuite de către indivizi-actori cu “măşti sociale”.

Relaţiile dramaturgice sunt nocive pentru că produc capital social fals, fiecare “actor” fiind preocupat să producă în faţa celorlalţi cea mai bună imagine despre sine. El este interesat de binele colectiv doar în măsura în care acesta îl constrânge (munca în echipă, evitarea unor sancţiuni).

Graţie unor prieteni, am ajuns să cunosc foarte bine cazul unei organizaţii în care dramaturgia socială este foarte răspândită la nivel de atitudini şi practici. Aparent, lucrurile funcţionează bine, organizaţia are un rating superior în industria în care activează, atmosfera de lucru e cordială. Însă, din relatările angajaţilor reiese că bârfa e la loc de cinste, feedbackul se transmite prin terţi, criticile directe sunt evitate şi în ciuda unor conflicte semnificative se menţine o faţadă formală sau chiar amabilă între cei implicaţi. Unii angajaţi folosesc un limbaj codat pentru a-i ridiculiza pe ceilalţi menţinând  în acelaşi timp aparenţele. Bârfa, conflictele şi proastă comunicare dintre angajaţi amplifica nevoia acestora de a se justifica şi de a-şi restabili imaginea în ochii celorlalţi.

Din discuţiile avute am conturat 4 efecte negative ale acestei stări de fapt: demotivarea, mediu de lucru neplăcut, creşterea numărului de conflicte, demisii. Corelând detaliile, se poate deduce o legătură cauzală între ele.

La modul general relaţiile dramaturgice nu se opresc aici. Pe forumuri şi pe bloguri circulă o mulţime de sfaturi despre cum să pierzi timpul la birou, cum să pari mereu ocupat, cum să nu fii prins făcând altceva, cum să pozezi în angajatul ideal. Dincolo de comicul lor, acestea fac trimitere la realitatea din companii. Românescul şi celebrul “Mircea, fă-te că lucrezi” are acum un corespondent adaptat tehnologic. Aceasta aplicaţie îţi transformă contul de Facebook într-un tabel excel păstrând toate funcţiile unui cont obişnuit.

În încheiere, vă recomand cazul dramaturgiei sociale în mediul corporativ francez, într-o analiză a unui renumit profesor de sociologie (Radu Baltasiu, Măştile şi competitivitatea). Orice sugestie cu privire la reducerea dramaturgiei sociale în organizaţii este binevenită în comentarii.