De 3 X Răzvan Pascu: corporatist, blogger și antreprenor

La numai 27 de ani, Răzvan Pascu reușește să îmbine cu succes mai multe activități complet diferite: așa cum se recomandă pe blogul său de turism și business www.razvanpascu.ro, este corporatist, blogger și antreprenor. Mai precis, este Corporate Clients Manager în grupul ING Asigurări & Pensii, scrie pe blog constant, din 2009, despre călătorii și afaceri și are propria firmă de PR în turism, Travel Communication Romania, prin care colaborează pe proiecte de consultanță în marketing și PR cu companii mari din turism și hospitality sau regiuni turistice din străinătate.

Și mai important este faptul că, în 2011, Răzvan a vrut să plece din ING, pentru a se dedica exclusiv domeniului turistic, dar a primit, în schimbul rămânerii sale în companie, un post de manager, program flexibil și posibilitatea de a-și alcătui propriul job description! Nu credeți că se poate? Răzvan a dovedit că, atunci când muncești, ești bun în ceea ce faci și încerci să găsești soluții împreună cu managerii care știu să îți aprecieze calitățile, orice este posibil!

Cum a început parcursul tău profesional?

În 2011, Răzvan a ajuns până la Capătul Pământului: în Ushuaia, Argentina, cel mai sudic oraș din lume.

Sunt din Brăila, am venit în București acum nouă ani, când am început Facultatea de Marketing, la ASE. Am lucrat în paralel cu facultatea, chiar din primul an, iar în vacanța dintre anul întâi și al doilea am plecat într-un program de work&travel, în Marea Britanie, pentru că auzisem că acolo poți să câștigi mai mulți bani decât în S.U.A. Am stat cinci luni, în loc de trei, am avut două locuri de muncă, în Scoția și în Anglia. Am lucrat în agricultură, la ferme de legume, am muncit în weekend, peste program, și cum orele suplimentare se plăteau mai bine, am strâns destul de mulți bani; de fapt, m-am întors acasă pentru că începusem să plătesc impozite prea mari.

Nu te-ai gândit să rămâi acolo?

Nu, nu m-am gândit nicio clipă să rămân. Visul meu a fost să trag tare, să muncesc acolo, să vin cu banii în țară și să fac ceva.

Știai ce vrei să faci cu banii?

Îmi doream să încep o afacere, mă gândeam foarte serios la agricultură – dar s-a dovedit că nu știam să fac asta. M-am întors cu banii acasă, m-am plimbat prin Europa și mi-a plăcut foarte mult să călătoresc. Apoi am investit la Bursă, pe Forex și pe Bursa de la Sibiu, unde riscurile erau destul de mari. După care am început să aplic pentru diferite joburi și am participat și la un curs de comunicare organizat de Orange, care a durat trei luni și unde i-am avut ca profesori pe Aneta Bogdan, Bogdan Naumovici și alți oameni foarte buni. Am învățat ce înseamnă comunicarea și, la sfârșitul celor trei luni de curs, mi s-a propus să rămân să lucrez la Orange, unde am stat un an, pe un post de entry level, la Customer Care. După un an am fost recrutat de ING Asigurări de Viață, unde lucrez din 2007. Am început într-un departament de Pensii Facultative, pe atunci recent înființat, iar după un an și ceva am vrut să merg mai departe, să fac și altceva, dar tot în ING, pentru că îmi place foarte mult să lucrez aici.

De ce?

Cultura organizațională e pe gustul meu, am un șef cu care mă înțeleg foarte bine, un om extraordinar, îmi plac colegii, atmosfera de la birou, facem evenimente pentru angajați o dată pe lună, se fac petreceri pentru copiii angajațilot, avem Xbox, masă de ping-pong la birou… chiar nu am nimic de reproșat companiei. Pe mine, ca om, m-a disciplinat (pentru că, deși nu par, sunt un tip destul de rebel), m-a învățat să accept reguli și să funcționez bine în acord cu ele, dar și să le impun și altora să funcționeze după regulile mele. Mai ales clienților, pe care i-am disciplinat, ei știu la ce dată trebuie să-mi trimită anumite acte, când să facă plățile, ce e-mailuri să trimită și așa mai departe. Acum mă ocup de clienți corporate, pe care i-am preluat într-un moment destul de dificil. Se desființase departamentul de Clienți Corporate și nu mai avea cine să se ocupe de aceștia. Oamenii erau destul de nemulțumiți, dar i-am luat pe fiecare în parte și m-am descurcat. Atunci vroiau să plece, iar acum suntem prieteni foarte buni.

Secretul succesului: să faci ceea ce îți place

Nu știu despre voi, dar eu nu am mai auzit până acum de vreun angajat pe care compania să își dorească atât de mult să îl păstreze, încât să îi permită un program flexibil, să îi dea șansa să își alcătuiască singur job description-ul și să îi ofere toată independența de care are nevoie. Răzvan crede că a avut noroc să întâlnească oameni asemeni lui, care să îi acorde toată încrederea. Dar eu cred, ca și în alte cazuri, că norocul și-l face omul cu mâna lui. Iar încrederea de care se bucură acum este rezultatul muncii și seriozității sale, dovedite de-a lungul anilor.

Anul acesta, la Webstock, Răzvan a vorbit despre blogul său de turism.

În 2009. Spuneam că am învățat să accept reguli, așa că mai întâi m-am dus la departamentul de Compliance al companiei în care lucrez și i-am întrebat dacă sunt de acord să îmi fac acest blog. Am promis că nu implic în niciun fel numele companiei, și așa a și fost. Am început să scriu pe blog și lucrurile au funcționat foarte bine în paralel. După doi ani, în care blogul a crescut, am decis să trec la un program de patru ore. Nu am vrut să plec din ING din două motive: în primul rând pentru că nu știam ce se va întâmpla cu blogul și în al doilea pentru că aveam – și am, în continuare – nevoie să mă întâlnesc cu diverși oameni, nu vreau să mă rup de acest mediu.

Care a fost reacția șefilor când le-ai spus că vrei să treci la un program de patru ore?

Surprinzător, au reacționat ok, deși nu au mai întâlnit oameni care să dorească să își reducă norma, ci dimpotrivă, să treacă de la programul de patru ore la cel de opt. Au acceptat fără cea mai mică rezervă. Lumea știa, deja, că am blogul, nu m-am ascuns nicio clipă.  La un moment dat, în 2011, am vrut să plec din companie, dar mi s-a propus un post de manager – era o poziție nou înființată, pentru care mi-am făcut singur job description-ul, a fost ceva nou și pentru ei. E foarte bine așa, nu am pe nimeni în subordine, nu sunt șeful nimănui, dar am pe cineva care mă ajută. Lucrurile merg bine, am câțiva clienți corporate foarte mari, cu mii de angajați, pe care trebuie să-i administrez. Pot să fac asta de oriunde, dacă am acces la e-mailul de serviciu și la telefon.

În Florida, Key West, cel mai sudic punct al Statelor Unite.

Mai treci pe la birou?

Da, când sunt în București mă duc în fiecare zi, dar nu am un program fix. Merg ca să văd ce documente am mai primit, să răspund la e-mailuri, când sunt plecat am acces la e-mailul de serviciu, răspund la ce e urgent, mă mai ajută și colegii.

Ce părere au colegii despre programul și stilul tău de lucru? Nu ai trezit invidii?

Nu știu, nu am simțit niciodată așa ceva. Munca lor nu depinde de mine, iar eu nu depind de ei. Ne putem descurca foarte bine unii fără alții. Mie îmi place colectivul și prin ceea ce fac nu deranjez pe nimeni, dacă eu nu sunt la birou nu depinde nimeni de un răspuns de-al meu.

Dar clienții? Nu-i incomodează faptul că le trimiți e-mailuri din Zanzibar, de pildă?

Nu, am grijă mereu să îmi fac treaba cum trebuie. Sunt atent atunci când îmi planific călătoriile, să nu fie în anumite perioade din lună, sau nu aș putea să lipsesc foarte mult timp.

Mai știi pe altcineva, colegi sau cunoștințe care și-au dorit sau care au făcut același lucru sau ți-au urmat exemplul?

Nu, nu știu pe nimeni. Acum, cred că trebuie să fii și un pic nebun să faci asta, să fim serioși… (zâmbește) Când ai un job bun, într-o companie dorită…

Trebuie să fii nebun sau curajos, sigur pe tine?

Recent, Răzvan s-a întors dintr-o călătorie în Africa, unde a vizitat Tanzania.

Poate că și asta, eu aveam deja ceva în spate – blogul, care era un business din care trăiam destul de bine, și nu-mi era teamă. În 2011, când am vrut să plec din companie, deja puteam să trăiesc din asta.

În momentul de față, care dintre cele două activități îți aduce un venit mai mare: jobul de la ING sau blogul și activitățile legate de acesta?

Blogul mi-a creat o oarecare vizibilitate în nișa de turism și îmi permite să fac multe proiecte. De un an mă ocup de proiecte de PR, iar partea aceasta îmi aduce un venit mult mai mare decât ceea ce fac la ING. Însă nu renunț la job, faptul că lucrez acolo e o chestiune de confort personal, îmi place să merg la birou, la întâlniri, să intru în contact cu un anumit tip de oameni – merg la întâlniri la Camera de Comerț sau cu oameni de afaceri importanți și pentru mine lucrurile acestea contează dincolo de bani.

Cum îți împarți timpul? E greu să împaci toate aceste activități?

E greu pentru că trebuie să fiu cu mintea în multe direcții. De exemplu, dimineața mă sună cineva în legătură cu un client de la asigurări, iar după ce închid telefonul mă caută altcineva, cu o problemă legată de un banner de pe blog și uneori e obositor, dar în afară de asta îmi place ceea ce fac, așa că nu resimt greutățile.

“Călătoriile sunt pasiunea și binecuvântarea mea”

Așa stă scris pe blogul lui Răzvan Pascu, iar modul în care această pasiune s-a transformat într-o afacere profitabilă ne demonstrează că se poate! Plăcerea de a călători este, cred eu, comparabilă cu un viciu. O dată ce ai dat de gustul hoinărelii prin lumea largă, nu te mai poate opri nimeni. Iar atunci când reușești să transformi o pasiune ca asta într-un business, nu mai simți că muncești. Există, totuși, un sacrificiu: timpul rămas pentru viața personală este foarte redus și acesta este un aspect pe care Răzvan și l-a asumat și în privința căruia s-a gândit, deja, la posibile soluții.

Cu ce te ocupi, exact, în prezent?

Stonehenge, Marea Britanie, un alt loc vizitat de Răzvan.

Pe lângă jobul de la ING și de blog, de un an mă ocup de PR în turism. Am înființat prima agenție de PR exclusiv pentru turism și hospitality din România, Travel Communication Romania. Am mare încredere în această agenție, pentru că e foarte nișată. Există multe agenții de PR bune, dar nimeni nu este axat doar pe turism. În același timp, foarte puțini clienți din turism se duc către agențiile de PR obișnuite. Ideea de a înființa o agenție de PR pentru turism a venit firesc, în ultimii doi ani am fost invitat la foarte multe press trip-uri – excursii cu jurnaliști, în străinătate, pentru promovarea diverselor destinații. Am cunoscut mulți jurnaliști, cu care am o relație foarte bună, și m-am gândit că pot beneficia de această legătură în mai multe moduri. În același timp, oamenii din turism au încredere în mine, până acum am lucrat cu clienți foarte importanți (Happy Tour, TUI, Paralela 45, majoritatea companiilor aeriene etc.) și mi-am făcut treaba bine, au fost mulțumiți, ei mă recomandă mai departe, lucrurile funcționează. Am făcut diverse proiecte de PR și promovare, organizez infotrip-uri, intermediez diverse apariții în presă, interviuri cu persoane cheie din domeniu.

Sună foarte aglomerat… îți mai rămâne timp pentru viața personală?

Destul de puțin, într-adevăr, și am avut de suferit din această cauză. Este un preț pe care sunt conștient că trebuie să îl plătesc, pentru că  îmi place ceea ce fac. Încerc să le împac pe toate, nu știu dacă îmi iese, până acum a fost OK, sper să fie și în continuare!

Ce planuri mai ai?

Vreau să îmi păstrez, în continuare, jobul de la ING; atâta timp cât pot să îl fac în paralel, îl voi face. Trag tare pe partea cu agenția de PR, vreau să mă ocup de câteva proiecte importante, cu niște clienți foarte mari, din România și din străinătate. Nu vreau să fac același lucru ca toată lumea – să trimit doar niște communicate de presă, ci niște proiecte interesante.

Pe blogul tău ai scris așa: îmi place România și sunt printre cei care se simt bine în țara lor (…). Am încredere în viitorul meu aici.Ai călătorit prin toată lumea, chiar nu te-ai gândit să rămâi în altă țară?

În Franța, la Val Thorens, la 3000 de metri, cu vârful Mont Blanc în spate.

Nu. Nu am niciun motiv să plec, îmi place aici, mă simt confortabil să vorbesc în limba mea, să mă întâlnesc cu oameni de-ai mei. Londra e orașul meu preferat, dar nu văd niciun motiv pentru care aș pleca din România. Și prin ceea ce fac încerc să împing lucrurile, să le dau oamenilor un pic mai multă încredere în ei. Am o atitudine pozitivă.

Cum a afectat criza nișa căreia i te adresezi tu? Își mai permit românii să dea mulți bani pe excursii în străinătate?

Tocmai m-am întors dintr-o călătorie în Africa, în Tanzania, unde am fost cu 17 oameni care au plătit, fiecare, câte 3000 de euro. E o anumită categorie de români care își permite și care nu e foarte afectată de criza economică. Sunt și destinații mai ieftine, soluții există.

Unde ne sfătuiești să plecăm în vacanța de iarnă?

Austria rămâne, în continuare, destinația preferată a românilor pentru schi, dar nu e întâmplător, ci pentru că e intens promovată, austriecii investesc mult în promovarea turismului. Sunt multe circuite în piețele de Crăciun din Europa, dar cred că o să fie o iarnă foarte bună și pentru turismul românesc. În creștere sunt și cererile pentru city break-uri și pentru destinații exotice – dar pentru o anumită categorie de oameni, care a cam văzut Europa și vrea să viziteze mai mult.

Ce loc din lume te-a impresionat cel mai mult?

Africa, acolo am văzut că oamenii pot fi fericiți și fără satisfacții materiale. Mi-au plăcut locuitorii, pământul acela roșu al Africii, să merg în safari, totul.