De ce avem nevoie de re-moralizarea mediului de lucru

Fie că vorbim de patriarhi sau călugări, economişti sau  sociologi, concluzia în urma crizei economice pare să fie una: cauza e criza morală (în relaţiile familiale, sociale, profesionale, sau la nivel macro: corporaţii, instituţii, organizaţii).

Aspectul moral al muncii şi profitului nu pare să fie o temă prioritară în rândul specialiştilor în managementul resurselor umane. Mai mult, se ţin traininguri pentru vânzarea unor produse inferioare calitativ, alterate sau ale căror utilitate nu acoperă informaţiile din materialul de prezentare. De exemplu, barmanii sunt învăţaţi că o bere “răsuflată” trebuie agitată până face spumă specifică unei beri proaspete şi apoi servită clienţilor.

Moralitatea la locul de muncă este primul factor în consolidarea renumelul de bun angajator. Barry Schwartz  vorbeşte foarte frumos despre muncă, morală şi înţelepciune, oferind soluţii pentru re-moralizarea mediului de lucru (în special) şi a societăţii (în general).

O idee care mi-a atras atenţia şi care slujeşte exemplului pe care îl propun spre analiză vizează rigiditatea regulilor pusă în relaţie cu nevoia de a face o alegere înţeleaptă. “Cu cât ai mai multe reguli şi sancţiuni/stimulente, cu atât vei avea mai puţină înţelepciune”. Acelaşi autor afirmă că dezvoltarea “practical wisdom” se face prin autonomie de lucru şi punere în practică (succes, eşec, feedback).

Exemplu de analiză (caz real)

Chris este englez şi lucrează ca receptioner-chelner într-un hotel de munte din Norvegia. Una din sarcinile lui este să vândă supă. Un castron foarte mic costă 15 euro. Chris constată că din cauza preţului vinde doar 7-8 supe pe seară, restul fiind aruncat. Decide să le ofere clienţilor posibilitatea de a-şi reumple castronul de câte ori doresc, fără a fi nevoie să plătească în plus. Drept rezultat, vânzările s-au triplat. Încălcând o regulă care oricum era păguboasă, ospătarul încasa mai mulţi bani şi le oferea turiştilor o experienţă mai plăcută (în plus, se arunca şi mai puţină supă).

Notă pentru pasionaţii de vânzări & customer experience: niciun oaspete nu-şi reumplea castronul. Conta mai mult dimensiunea social-morală a actului vânzării, în noua variantă preţul părea justificat în ochii clienţilor.

Barry Schwartz sugerează valorificarea angajaţilor eroi şi conturarea, prin exemplu lor, a unor valori morale în contextual muncii. Rămân câteva întrebări… Este Chris un angajat model? E recomandabil un astfel de comportament care sfidează regula de dragul moralei, rămânând totodată relevant pentru scopul afacerii? Câtă autonomie de lucru, şi cui?