Decizii, decizii…

Se spune că decizia de schimbare o luăm atunci când durerea menținerii stării curente o depășește pe cea pe care (teoretic) schimbarea o poate atrage.

Lucrurile par să stea cam la fel, indiferent despre ce fel de schimbare vorbim: decizia schimbării (sau păstrării) job-ului, a ruperii (sau, dimpotrivă, a legării) unei relații, decizia de a avea sau nu un copil, de a maărturisi sau nu un “păcat”, decizia de a începe o cură de slăbire sau de a ne lăsa de fumat…

Fapt este că nu știm dinainte care este exact “durerea” pe care o decizie anume o poate determina. De cele mai multe ori, frica depășește în intensitate durerea însăși (dar asta aflăm de cele mai multe ori mult mai tarziu). Nu avem de unde ști înainte de a încerca – și totuși, teama ne țintuiește locului uneori mai mult decât ar fi cazul (în unele situații, chiar și pentru eternitate).

Poate fi util ca în loc să ne imaginăm durerea pe care o schimbare o poate atrage, să ne imaginăm durerea pe care o poate provoca (tot teoretic desigur, însă având mai multe date certe la îndemână) rămânerea în starea respectivă (deci lipsa schimbării).

Să închidem ochii deci, și să ne imaginăm pe noi înșine peste câțiva ani; în condițiile în care nu schimbăm nimic și în condițiile în care nu se întâmplă niciun miracol divin care să ne “salveze” de lucrurile care astăzi nu ne plac la noi, la cei de lângă noi sau la viața noastră, încercând să rămânem cât se poate de realiști și obiectivi. Fără să ne mai gândim în paralel la consecințele pe care ne imaginăm că schimbarea le poate aduce – eliminând deci din ecuație “competiția” nedreaptă dintre teamă și obișnuință, fără să facem apel la “întelepciuni” de tipul: e rău cu răul, dar mai rău e fără rău și chiar fără să ne gândim la ce ne așteaptă după ce luăm decizia respectivă.

Este posibil ca “tabloul” cu noi peste ani, înfruntând în continuare aceeași stare de fapt ca și astăzi să ne displacă și să descoperim că putem privi schimbarea în ochi cu mult mai multă relaxare? Poate că uneori este bine să inițiem schimbarea chiar și fără a ști foarte clar către ce va duce, conștienți fiind numai de faptul că nu mai putem continua într-un anume fel? Nu știu. Uneori da, alteori nu. Dar cred că merită să încercăm să facem exercițiul, măcar teoretic.