Demisia. Ce ar trebui să știi ca angajat sau angajator

Alături de firma de avocatură Mihai & Co. Business Lawyers, PortalHR prezintă o serie de articole din sfera dreptului muncii, astfel încât angajații și angajatorii să aibă informații de actualitate cu privire la schimbările legislative, dar și la procedurile legale.

Ca definiție, demisia este mijlocul de încetare a raporturilor de muncă din inițiativa angajatului. Contrar opiniei populare, perioada de preaviz aferentă demisiei nu este opțională pentru angajat, iar părțile sunt ținute, în continuare, să își exercite obligațiile.

De știut înainte de a demisiona

Demisia este instrumentul salariatului pentru încetarea raporturilor de muncă. Nu poți fi obligat să demisionezi, să scrii o demisie „în alb”, iar dacă ți se acordă o suma de bani pentru a pleca, avem de-a face cu o încetare prin acord, nu o demisie.

Demisia este un instrument eficient, dar și riscant, pentru angajați. Este mijlocul prin care aceștia pot să își relanseze cariera într-un nou loc, dar trebuie să aibă în vedere drepturile la care renunță prin această procedură. Astfel, pe lângă evidenta pierdere a salariului și beneficiilor, angajatul își pierde calitatea de asigurat, nu are posibilitatea de a aplica pentru șomaj și poate pierde unele beneficii (cum ar fi stimulentul de inserție, prima de încadrare sau de instalare, ce trebuie restituite, în unele cazuri). De asemenea, demisia este dificil de contestat, ulterior, de către angajat. Din acest motiv, decizia trebuie să fie una informată.

Procedura demisiei

Cum să îți dai demisia

Primul pas este că angajatul să stabilească de ce își dă demisia. Ar putea să se găsească în unul dintre următoarele cazuri:

• Se află în perioada de probă – în acest caz nu este necesară nici motivarea, nici acordarea unui termen de preaviz.
• Angajatorul nu își respectă obligațiile din contractul de muncă – în aceasta situație, angajatul trebuie să indice în notificarea de demisie și o detaliere a obligațiilor respective neexecutate. Angajatorul, aflat în culpă, nu vă avea dreptul la un termen de preaviz.
• Dacă nu se încadrează în variantele anterioare, angajatul nu trebuie să motiveze plecarea, dar vă trebui să acorde angajatorului un termen de preaviz. Termenul exact este stabilit prin contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă (maxim 20 de zile pentru funcțiile de execuție și 45 de zile pentru cele de conducere). Angajatul trebuie să știe că angajatorul poate renunță discreționar la întreg sau o parte din termenul de preaviz.

După încadrarea în unul dintre cazurile de mai sus, angajatul își poate scrie demisia, deoarece notificarea trebuie făcută în scris. Nu exista o formă prestabilită, dar trebuie să reiasă clar și neîndoielnic intenția de a înceta contractul de muncă prin demisie, precum și să fie identificat angajatul și poziția din care demisionează. Notificarea de demisie trebuie comunicată angajatorului. Pentru a fi sigur, angajatul poate cere înregistrarea documentului la registratura angajatorului sau îl poate trimite prin scrisoare cu confirmare de primire. Refuzul de înregistrare se sancționează și dă dreptul salariatului de a dovedi comunicarea prin orice mijloace de probă (ex. martori, e-mail). Angajatul poate comunica direct prin e-mail dacă este o formă de comunicare recunoscută între angajat și angajator, dar trebuie verificat de la caz la caz. Angajatul trebuie să aibă în vedere că nu vă putea să își retragă demisia după ce a comunicat-o angajatorului, cu excepția cazului în care acesta din urmă este de acord cu acest demers, chiar și implicit.

Ce trebuie să facă angajatorul

În primul rand, angajatorul trebuie să înregistreze notificările de demisie. Pe lângă posibilitatea angajatului de a proba prin orice mijloc demisia, în caz contrar, angajatorul poate fi și amendat cu până la 3.000 RON pentru refuz. Dacă demisia este cu preaviz, notificarea vă reprezenta momentul de începere a curgerii acestuia. În funcție de aportul respectivului angajat, angajatorul poate decide să renunțe la o parte sau la întreg preavizul. Daca nu renunță la preaviz, ambele părți vor fi ținute de toate obligațiile din contractul de muncă în aceasta perioadă.

Angajatorul nu este nevoit să emită un document în sensul încetării contractului prin demisie, de tipul unei decizii de încetare. Acesta poate elabora o decizie prin care să constate sau se ia act de demisie și de consecință încetării contractului de muncă. Având în vedere executarea normală a contractului de muncă în perioada de preaviz, angajatorul poate aplica, dacă apar abateri disciplinare, sancțiunile necesare.

Sancționarea ar trebui efectuată înainte de încetarea contractului, iar, dacă se stabilește măsură concedierii, trebuie efectuată o analiză atentă pentru a determina dacă aceasta este conformă cu legislația muncii.

Totodată, angajatul care demisionează ar putea să mai aibă zile de concediu de odihnă rămase. În acest sens, este util că angajatorul să verifice dacă angajatul dorește să le planifice în perioada de preaviz. Altfel, acestea vor trebui plătite la încetarea contractului. Vă atragem atenția că angajatorul trebuie să înregistreze în REVISAL încetarea contractului, cel târziu la data încetării. Nu trebuie să uitați nici să îi eliberați angajatului o adeverință care să ateste activitatea desfășurată, durata activității, salariul, vechimea, precum și un extras din registrul salariaților. Nu în ultimul rand, angajatorul trebuie să aibă în vedere la lichidare interdicțiile de reținere din salariu prevăzute de lege.

Cheltuielile cu formarea profesională

În cazul în care angajatul și angajatorul au încheiat un act adițional prin care angajatorul a suportat costurile formarii profesionale a angajatului, cu obligația acestuia de a rămâne în companie pentru o anumită perioada de timp, trebuie făcute doua precizări. Pe de o parte, angajatul va putea să își dea demisia și în acest caz, în condițiile enumerate anterior. Pe de altă parte, angajatorul vă trebui să fie despăgubit de către angajat pentru valoarea proporțională a costurilor de formare raportate la perioada pe care angajatul promisese să nu părăsească locul de muncă.

Demisia. Un nou început

Demisia poate reprezenta un moment dificil pentru ambele părți implicate, dar este și o cale spre un nou început. Pentru angajați, recomandăm să vă limitați din a exprima opinii defavorabile față de fostul loc de muncă sau foștii colegi. Pe lângă păstrarea unei relații amiabile, exista motive obiective, cum ar fi obligații de confidențialitate, posibile litigii pentru prejudicii de imagine, posibilitatea de a avea proiecte comune pe viitor și posibilitatea de a avea nevoie de unele documente de la acesta, pe viitor sau de recomandări. Angajatorul trebuie să știe că rămâne obligat să elibereze, la solicitarea fostului angajat, copii din registrul angajaților sau o adeverință privind activitatea desfășurată, în cel mult 15 zile de la data solicitării fostului angajat.

Materialul a fost pregătit de av. Cosmin Maga.