Demisie sau decizie de concediere?

Cititoarea care săptămâna trecută a cerut sfatul avocatului pentru o problemă de „restructurare” ne-a scris din nou. Din păcate, lucrurile nu par să se fi rezolvat. Iată, deci, despre ce este vorba:

Am discutat cu managerul direct și acesta insistă sa-mi dau eu demisia pentru ca este „mai bine pentru mine”, în loc de concediere. Recomandarea din partea doamnei avocat Adriana Puscas („să te poziţionezi constructiv şi să încerci să obţii de la angajator un alt post, chiar şi mai prost platit”) în cazul meu nu se poate aplica.

Mi-au spus deja ca de săptămâna viitoare vor aduce o persoană nouă pentru ca să o învăț ce trebuie să facă și să ia la cunoștință de activitatea mea în cadrul firmei. Tot săptămâna viitoare au spus ca-mi vor prezenta decizia de concediere, deoarece eu nu semnez demisia.

Am citit pe internet că această decizie de concediere ar trebui să apară cu Art 65 din Lege – în cazul restructurării postului, pentru a avea dreptul la șomaj în caz că nu găsesc în timp util un job potrivit profilului meu profesional. Este corect articolul de lege? Nu știu cum ar trebui să arate o decizie de concediere, de aceea intreb. Este posibil să-mi prezinte un act nevalid și să semnez, atâta „credibilitate” mai au în ochii mei.

Din păcate, în firma aceasta nu am semnat un Contract Colectiv de muncă. Mi-au spus că nu există unul,  iar când am menționat salariul compensatoriu , răspunsul a fost : ” doar firmele de stat și multinaționalele sunt obligate”, nu și ei. Este adevarat?

Iată și sfatul avocatului (SPV Legal):

Într-adevar pare a fi o situație delicată. Situațiile delicate nu pot fi însă tratate cu delicatețe. În acest moment recomand elaborarea și înregistrarea unei scrisori simple și elegante la secretariatul companiei (sau trimiterea unei adrese cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în caz că se refuză acordarea unui număr de înregistrare pe adresă), în atenția departamentului de resurse umane, în care comunicați că nu acceptați propunerea de demisie ce v-a fost adusă verbal la cunoștință de către dl/dna … având funcția de …. în data de … și nici încetarea contractului de muncă prin acordul părților deoarece nu există acord de încetare din partea dvs.

O decizie de concediere nu poate fi scoasă așa dintr-un sertar, nici atunci cănd e vorba de o concediere disciplinară sau pentru necorespundere profesională și nici atunci când e rezultatul desființării unor posturi. Recunosc însă că în situația desființării unor posturi (dacă e vorba de un număr mic de posturi – până la 9 posturi) de cele mai multe ori documentația de justificare a necesității desființării posturilor se realizează ulterior acordării preavizelor de concediere salariatților vizați și de cele mai multe ori doar dacă aceștia contestă măsura concedierii. Salariații ale căror posturi sunt desființate nu vor primi de la angajator deciziile și analizele care au determinat desfiinţarea posturilor, aceștia primind notificarea de acordare a preavizului (de concediere) și apoi, la expirarea preavizului, decizia de încetare a contractului de munca, conținutul acestora, din perspectiva justificării măsurii de desființare a posturilor, nefiind unul foarte detaliat.

Concedierea determinată de desfiinţarea postului este într-adevăr reglementată de prevederile art. 65 din Codul muncii. E important de ştiut şi că în caz de concediere determinată de desfiinţarea postului se aplică şi dreptul de preaviz reglementat de art. 75 din Codul muncii.

Nu este obligatoriu ca la nivelul companiilor (inclusiv a celor de stat și a multinationalelor) să fie incheiate și să se aplice contracte colective de munca. Angajatorii au doar obligația să inițieze negocierea unui astfel de contract colectiv, însă nu au obligația și să încheie un contract colectiv.

Acordarea de salarii compensatorii în caz de desfiinţare a posturilor sau de concedieri colective se poate prevedea şi în regulamentele interne ale companiilor. Totuşi, în lipsa unor prevederi în Regulamentele interne în acest sens şi în contractul individual de munca şi în lipsa unui contract colectiv de munca la nivel de unitate care să prevadă acordarea de salarii compensatorii în situația desființării posturilor, consider că angajatorii nu pot acorda în mod legitim astfel de salarii compensatorii. Părţile ar putea, prealabil desfiinţării postului, să convină majorarea drepturilor salariale prin acordarea unei prime sau a unui bonus.

Cred ca în situaţia dvs. în care se pune problema că angajatorul pur şi simplu „nu vă mai iubeşte” e ca şi într-o căsătorie. Dragoste cu sila nu se poate. Prin urmare, dacă angajatorul își doreste un „divorţ” elegant și cred că orice angajator dorește un astfel de divorț, mai ales când îl inițiază, cred că puteţi avea o discuţie în care să se ajungă la înţelegere şi cu privire la o componentă patrimonială care să vă fie acordată pentru acceptarea „divorţului”.