Despre românescul „Mă descurc…”

Există o serie de cuvinte și expresii răspândite pe la noi, care au ajuns să ne influențeze negativ viața… Orientalii spun că orice cuvânt care este vag, negativ sau nu exprimă un îndemn clar, pozitiv sau o acțiune pozitivă (atât ca rezonanță cât și ca înțeles) este bine să fie evitat.

Astfel verbul „mă descurc” a fost și el inventat parcă pentru spațiul românesc , făcând parte din categoria „merge și așa”…Trist este că, făcând haz de necaz, ne lăudăm cu asta!

Oamenii care reușesc și lasă lucruri bune în urma lor cu siguranță nu se ghidează după verbul „mă descurc” sau extensii precum „ne descurcăm noi cumva”.

Ce s-ar întâmpla, de exemplu, dacă pilotul avionului, înainte de decolare, ar ignora avertizările de vreme defavorabilă ale turnului de control pe principiul știu că e vizibilitate proastă, dar ne descurcăm noi cumva..??

În lumea reală românească, verbul „mă descurc” a reușit să stăpânească domenii importante. Iată cum se aplică verbul „mă descurc” până la nivel macro: aprobăm bugete anuale (și acest lucru se întâmplă în toate domeniile și se aplică tuturor, atât companiilor cât și guvernelor!) chiar dacă nu credem că este fezabil pentru că apoi „o să ne descurcăm noi cumva din mers”. Cum? Adică o să tăiem, rectificăm, forțând zonele de unde am tăiat „să se descurce și ele, la rândul lor, cumva”. Păi nu era mai simplu să facem mai puțin dar mai bine încă de la început??! Idem și în implementarea de proiecte.

Dovada că „ne descurcăm cu ce putem și cum putem” este și tragedia de la Colectiv, cu toate ramificațiile ei: spațiul, autorizările, transportul către spitale, ca să nu mai vorbim de medicii care s-au descurcat și ei cum au putut. Se întâmplă prea des în țara asta ca foarte buni profesioniști să fie nevoiți „să se descurce” în condiții deplorabile.

Așadar suntem o țară de „descurcăreți”. De la baza societății, până sus. Profesorii se descurcă și ei cum pot, elevii la fel, antreprenorii idem. Până și funcționarii publici aud adesea de la șefii lor: „vă descurcați voi cumva”! Și oamenii săraci din țara asta se descurcă cumva, de la o zi la alta.

In business, adesea fără a se gândi prea mult, managerii spun: ”descurcați-vă cum puteți, nu avem alte resurse”. Am auzit asta și de la membrii unor consilii de administrație, ca îndemn adresat managerilor. De fapt, cu aceasta frază nu facem decât să dăm frâu liber improvizației și cârpelilor. Deci, încercăm să ne descurcăm în loc să căutăm soluții și să construim temeinic, focusându-ne mai bine și alocând mai exigent resursele existente.

Verbul „a se descurca” nu este deloc benefic. Nici individului, nici comunității, nici societății în general. ”Descurcatul cumva” ne-a plasat de-a lungul anilor în zona distructivă a diletantismului, a lucrurilor făcute conjunctural, punându-și amprenta pe acțiunile oamenilor, oriunde ar activa ei în societate, contribuind la lipsa asumării și a lipsei responsabilității individuale. Pe de altă parte, a fi nevoit „să te descurci cumva” în fiecare zi înseamnă alterarea profesionalismului. Este degradant pentru un profesionist să fie forțat „să se descurce” în fiecare zi.

„Mă descurc” mai pornește cred și de la disperarea ce derivă din lipsa resurselor, a lipsei de strategii și de focus: vrem să realizam cat mai multe cu cât mai puțin, în loc să realizăm lucruri mărețe prioritizând și concentrându-ne pe ce este esențial.

Atunci când oamenii doresc o detașare de o problemă (adică vor să „paseze pisica”), o fac prin îndemnul: „te descurci tu cumva, ești isteț!”. Astfel, paradoxal, această expresie negativă a ajuns să fie considerată un compliment suprem. Nu de alta , dar foarte mulți oameni se simt apreciați atunci când delegarea rezolvării unor provocări vine în această manieră. A fi „descurcăreț” ajunge să fie astfel un merit deosebit pentru că, spre deosebire de alții, ei „se descurcă”. Există și mustrarea: „degeaba ești bine pregătit, educat sau deștept, daca nu știi să te descurci!”

Poate ar trebui să fim sinceri până la capăt: poate că aceasta este o atitudine generalizată la noi. Poate că, nu știu cum, în istoria noastră recentă sau mai puțin recentă, am fost obișnuiți cu ideea că munca, creativitatea, lucrul făcut cu profesionalism, toate astea ne încurcă cumva viețile. Și, de aceea, trebuie să căutăm o soluție pentru toată ”încurcătura” asta… Așa am început probabil ”să ne descurcăm”…

Revenind în business, există manageri care folosesc des în relația cu subalternii verbul „descurcă-te” pe post de delegare sau „empowerment”, sugerând că respectivii angajați vor improviza ceva, dacă le pasează provocarea și îi va motiva faptul că ei mereu se descurcă cu brio. Și astfel, de fapt, de fiecare dată se ajunge nu la franțuzescul ”clarifică problema”, și nici la englezescul ”pune lucrurile în ordine” ci mereu și mereu se ajunge la românescul ”fă problema să dispară rapid pentru că ne încurcă”.

Nu poți fi temeinic, profesionist sau performer dacă doar „te descurci” și atât. Este nevoie de mult mai mult pentru a putea realiza progres. ”A se descurca” înseamnă (și chiar este) instrumentul cârpelii și nu al lucrului bine făcut, este fărașul cu care arunci gunoiul sub pat pentru a lăsa iluzia unei podele curate. Așa că voi adăuga verbul „mă descurc” unei liste lungi de cuvinte și expresii pe care am construit-o de-a lungul timpului, cuvinte și expresii pe care eu personal le-aș scoate din DEX.

Dacă noi toți am lua atitudine și am începe să spunem oamenilor: „nu este suficient să te descurci”, am putea schimba lucrurile în bine.

Din nefericire oamenii nu înțeleg încă forța cuvintelor asupra propriei vieții. Cuvintele ne influențează acțiunile și comportamentul; ele ne fac ”meșteri” sau ”profesioniști” sau ne lasă să rămânem doar ”descurcăreți”, ne pot înălța dar ne pot și distruge…picătură cu picătură.