Din invataturile unui recrutor

Ioana Popa este una din cititoarele noastre cele mai fidele. Ioana face insa mult mai mult decat sa (ne) citeasca. De la intrebari cu miez (polivalenta, interviul de 4 ore), la experiente traite, ne provoaca in permanenta sa aducem in discutie subiecte interesante si cat se poate de actuale.

Ioana a raspuns (din nou) provocarii noastre de a ne trimite o poveste din sau despre HR si ne-a scris despre un proiect de recrutare la care a participat, de asta data de pe baricadele celui care isi cauta de munca. Pentru ca da, oricat de ciudat ar parea, si recrutorii isi mai cauta joburi si trec prin situatii neasteptate.

Citind articolul celor de la PortalHR despre povestile din transee, m-am hotarat sa dau curs provocarii si sa va povestesc despre un interviu pe care il consider relevant din varii motive, si veti vedea imediat care sunt acelea.

Interviul la care ma refer a avut loc in cadrul unei companii din domeniul resurselor umane, o agentie de recurtare sa-i spunem « X », care  la acel moment derula un proces de recrutare pentru o pozitie de Specialist Resurse Umane pentru o multinationala din domeniul Retail, sa-i spunem « Y » . Inainte insa de a intra in esenta acestui interviu, am sa specific cateva detalii, importante as spune, despre experienta mea. Si anume ca la momentul participarii mele la acel interviu aveam deja o experienta un pic peste doi ani ca recrutor, din care un pic peste un an de zile s-a scurs in cadrul unei agentii de recrutare, pe postul de consultant recrutare in sistemul leasing de personal, adica recrutare pentru munca temporara.

Revenind la interviul meu, agentia de recrutare « X » cauta o persoana care ar fi trebuit sa detina ceva experienta in domeniul recrutarii, studii umaniste, cunostinte de limba straina si atestatul de Inspector resurse umane. Deoarece intruneam aceste cerinte si ma aflam in cautarea unei schimbari in cariera, am aplicat si eu pentru postul respectiv. Am fost chemata la interviu, unde insa am avut parte de ceva surprize. Printre aceastea s-au numarat cateva intrebari legate de salarizarea si administrarea personalului, formule de salarizare, calcularea indemnizatiilor si asa mai departe. I-am spus atunci recrutorului ca eu nu sunt familiarizata cu astfel de formule pentru ca nu am lucrat in domeniul salarizarii, ci in cel al recrutarii. Intrebarea imediat urmatoare a sa a fost «Dar nu ati lucrat in Leasing de personal ? ». I-am raspuns ca da, am lucrat in leasing de personal dar pe partea de recrutare, asa cum era mentionat si in CV. Recrutorul si-a cerut scuze si a continuat interviul.

Insa surprizele nu s-au terminat aici. Dupa ce i-am povestit despre experienta mea din recrutare, recrutorul mi-a spus « Doresc sa va mentionez ca firma pentru care recrutam si-a externalizat toata activitatea de recrutare, motiv pentru care persoana pe care o cauta cei de acolo se va ocupa mai mult de partea de administrare. » Soc! Pentru ca anuntul nu specifica nicaieri asa ceva. Mi-am mentinut profesionalismul insa si am mers mai departe in procesul de recurtare. La finalul interviului mi s-a dat un test pentru cunostintele de limba engleza si un test, spuneau ei, de logica, test care continea intrebari precum binecunoscuta problema cu melcul care incearca sa iasa din fantana intr-un anumit interval de timp parcurgand o anumita distanta. In total erau patru intrebari de acest tip. Nimic rau pana aici, insa in momentul in care am terminat, recrutorul a luat testul si ainceput sa imi spuna cum ar fi trebuit sa raspund la fiecare intrebare. M-am simtit tentata sa intreb recrutorul care era relevanta acelui test de logica pentru postul in cauza, cum avea el sa influenteze acordarea raspunsului final? Ma asteptam sa imi dea orice raspuns, mai putin pe cel pe care l-am primit de fapt, si anume: «Nu are nicio relevanta, il aplicam pentru ca aceasta este procedura companiei.»

Dupa tot acest proces am zambit, am dat mana cu recrutorul, care mi-a promis un raspuns intr-un anumit interval de timp, si am plecat. Stiam insa ca raspunsul nu avea sa fie unul favorabil, nu din pricina experientei sau cunostintelor mele, ci din cu totul alte motive, unul din ele fiind acela ca recrutorul nu a acordat o atentie suficienta continutului CV-ului meu si detaliilor legate de experienta mea profesionala. Raspunsul din pacate nu a venit in intervalul de timp promis (o saptamana mai exact) si, spre suprinderea mea, nu a sosit nici dupa a doua incercare din partea mea de a-l obtine. Abia la un al treilea semnal am primit in cele din urma un raspuns, negativ, asa cum de altfel ma asteptam.

Din perspectiva implicarii mele in activitatea de recrutare, experienta aceasta m-a invatat cateva lucruri zic eu foarte importante pentru un recrutor si activitatea sa, si anume:

Este foarte important ca recrutorul, si implicit compania, sa stie foarte bine ce fel de profil cauta, ce calitati trebuie sa intruneasca respectiva persoana si ce experienta sa detina.

Apoi, CV-ul candidatului este un document important, cartea sa de vizita, pe care angajatorul (recrutorul in cazul de fata) trebuie sa il citeasca in detaliu. Astfel, pe langa respectul oferit candidatului, recrutorul va stii daca respectivul candidat corespunde sau nu profilului si cerintelor din anunt si astfel va lua decizia potrivita privind aplicatia acestuia, respectiv daca sa il invite la un interviu pentru acel post.

Testele aplicate candidatului nu sunt utilizate in mod normal « pentru ca asa se face », ci pentru a evalua, masura, identifica anumite abilitati, trasaturi, cunostinte sau experiente detinute de candidat conform profilului stabilit anterior. Altfel isi pierd din relevanta.

Nu in ultimul rand, raspunsul, asa cum spuneau si cei de la PortalHR, nu trebuie trecut cu vederea. El reprezinta nu doar un feedback acordat la finalul unui interviu, ci si o forma de respect fata de candidat, fata de interesul si timpul acordat respectivului post si interviului. Chiar daca raspunsul este unul negativ, el trebuie acordat la momentul promis, in nici un caz mers pe ideea ca respectivul candidat va deduce ca a fost respins.