Este posibila reconversia in Romania?
Alex ne-a intrebat:
„Fac ceea ce este potrivit pentru mine sau ar trebui sa schimb directia?” Inspirational articol. Intrebarea mea este legata despre cum sa obtii acel prim job daca vrei sa te reinventezi. Acel prim job, care de cele mai multe ori este de entry level, deci nu presupune necesitatea unei experiente in domeniu ci poate doar studiile superioare si o atitudine pozitiva, deschisa si sanatoasa. Este posibila reconversia, schimbarea de directie in cariera in Romania?
Reconversia este posibila daca suntem dispusi sa ne asumam lipsa confortului cu care ne-am obisnuit o perioada indefinita. Acesta este si motivul pentru care este ideal ca aceasta sa presupuna o directie fata de care avem o afinitate deosebita, care se gaseste eventual in zona de aspiratii si / sau de pasiuni pe care le-am intretinut la un nivel informal pina in momentul reconversiei. Auto-evaluarea gradului de motivatie pentru un asemenea demers si capacitatii de a face fata schimbarilor sunt foarte importante, insa jocul nu se poate juca de pe marginea terenului, evaluarea de la distanta are tendinta sa nu dea rezultate.
In primul rand cred ca nu este necesar sa gandim in negru si alb, cel putin nu in momentul in care vorbim despre un asemenea demers. Cu alte cuvinte, inceperea de la zero intr-un domeniu nou poate sa se realizeze sub forma unor colaborari pe care le fac, cu sau fara compensatie materiala, inainte de a renunta la traseul actual. Este ceea ce Prof.Herminia Ibarra descrie in cartea „Working Identity” (despre care am mai vorbit) ca etapa si care din punctul meu de vedere este varianta ideala: „crafting experiments” (crearea unor experimente). Rolul acestora este tocmai acela de a demonstra validitatea unui asemenea demers, trecand din plan teoretic in plan practic ceea ce visez sa fac, urmand ca decizia despre pasii urmatori sa o pot lua numai dupa o asemenea confruntare a realitatii. Inca un aspect important al unei asemenea schimbari majore este faptul ca pasii 2-3-4 nu sunt usor de anticipat si de planificat, evolutia si directia lor depind de pasul anterior si de concluziile pe care le trag despre mine in urma acestor experimente.
Este posibil ca dupa testarea realitatii sa decid ca domeniul pe care mi-l doresc imi place atat de mult incat sa fiu dispus sa incep de la zero, sau sa constat ca acea activitate nu imi aduce satisfactia dorita. Oricum, solutiile universale nu se aplica nici in acest context, tot ce putem generaliza sunt cateva variante de abordare a procesului care par sa fi dat roade in cazul altora.
Adauga comentariu
39,4% dintre participanții la cel mai recent sondaj eJobs declară că nu sunt mulțumiți de salariul lor, în timp ce 49,8% spun că este ok, dar s-ar putea și mai bine. Doar 10,7% nu au niciun motiv de nemulțumire din acest punct de vedere. Cu toate acestea, o eventuală renegociere salarială pare a fi o […]
Detalii
Şapte companii de renume din România au intrat în finala competiţiei Top WellBeing Employer, ce premiază implicarea acestora pentru a oferi o stare de bine a angajaților și a comunității în care activează. Arctic SA, BCR, KPMG, Majorel Romania, mindit.io, Phillip Morris Romania și Provident Financial Romania au trecut de semifinala primei ediții a acestei […]
Detalii
Raluca Burghelea este noul Country Managing Director al Accenture România. Raluca și-a început cariera la Accenture în anul 2007, iar în prezent este Managing Director al Accenture Operations în România, rol pe care îl va păstra. În calitate de Operations Lead, ea a jucat un rol esențial în dezvoltarea activității locale din România în 6 […]
Detalii
Pe 30 septembrie și 1 octombrie, la Sala Palatului din București, va avea loc IUF – The International University Fair, cel mai important eveniment educațional din Sud-Estul Europei. Reprezentanții universităților din 12 țări vor prezenta elevilor de liceu și studenților programele de licență, masterat și facilitățile la care pot avea acces (burse, surse de finanţare, […]
Detalii
🙂 Interesanta intrebare. Si raspunsul mi se pare pertinent, dar cred ca este limitat doar la cum trebuie sa gandesca respectivul candidat. Sa spunem ca ti-ai dat seama ca aceea este vocatia ta, confortul financiar este rezolvat macar la nivel psihologic (esti dispus sa cresti in timp) etc.
Dar cum convingi un angajator sa te cheme la interviu (nu neaparat sa te angajeze) daca tu ai 30 de ani, sa spunem, si experienta ta de 10 ani este in cu totul alt domeniu.. pentru un post de entry unde se prefera tineri de 20-22 de ani? Cu toate ca atasat CV-ului ai trimis o scrisoare de intentie personalizata, in care explici ca vrei acel domeniu si aduci si argumente….
Poate ca ar trebui lucrat si la mentalitatea angajatorilor, nu doar la cea a candidatilor. Multi refuza din start un CV doar pentru ca nu intra in categoria de varsta si nu cred in reorientari profesionale majore la 30 de ani. In alte tari, oamenii pot schimba macazul si la 30 si la 40 de ani, evident nu pe acelasi venit… dar macar reusesc sa faca ce le place urmatorii 20 de ani pana ies la pensie. In Romania la 30 de ani esti deja considerat batran pentru reconversie…. Cate companii accepta in internship pe cineva care a terminat de 6-7 ani facultatea dar nu a profesat in domeniu, iar acel program de internship ar fi poate sansa lui? Putine… foarte putine…
Multumesc pentru comentariu si intrebari Anca, ai dreptate, m-am referit in special la pregatirea deciziei si nu la tacticile de aplicat post decizie.
Cred ca alte tari care au o abordare mai flexibila au deja o istorie de succese in acest sens, cuplata cu o presiune mai mare in piata muncii si cu un nivel al somajului redus, care i-au „ajutat” sa ia in calcul si o abordare mai deschisa si sa accepte asemenea conversii.
Sunt de acord cu tine legat de faptul ca mentalitatea angajatorilor este inca in schimbare si mult mai rezistenta fata de asemnea abordari, inca. Dar cred ca este un proces in care orice exemplu de succes poate ajuta in a schimba aceasta perspectiva.
Nu cred in existenta doar a variantelor alb-negru, motiv pentru care sugestia pe care o am intr-o asemenea situatie este aceea de testa variantele, acel „crafting experiments” la care ma refeream mai sus. Fie ca asta inseamna activitiati de voluntariat in zona in care mi-as dori sa pot activa in continuare, fie colaborari pe proiecte, fie lucrul pe proiecte de consultanta care sa imi permita in primul rand mie o abordare realista a noii traiectorii.
Intr-un asemenea demers cu siguranta pot fi mai usor accesate resursele oferite de reteaua personala de contacte pentru a te implica in asemenea proiecte, sau proiectele transversale in cadrul companiei actuale. Oricum cred ca este foarte important sa se poata construi o asemenea mutare/incercare pe o premisa de incredere, care poate diminiua perceptia asupra nivelului de risc pe care si-l asuma cel care ofera aceasta sansa/oportunitate.
Sunt sigura ca in momentul in care aplici pentru un post care este intr-o zona diferita de cea existenta pina acum, argumentele bine alese care sa demonstreze ce anume din activitatea anterioara te-ar putea recomanda pentru noul domeniu, precum si activitatile in care te-ai implicat deja in acea directie (chiar daca a fost vorba doar de colaborari sau activitati voluntare) vor confirma dorinta si disponibilitatea de a te dedica unei noi arii. Iar aceasta confirmare cred ca mareste sansele sa fie considerata o decizie bine fundamentata si solida, ceea ce usureaza o decizie favorabila schimbarii.
Discutia este mai lunga cu siguranta, astea sunt doar cateva idei care pot fi dezvoltate fiecare dintre ele.
Cred ca este important si pe ce alegem sa ne concentram, pe lipsa solutiilor sau pe capacitatea noastra de a genera solutii noi la probleme noi?
My 2 cents:-)