Există viață după muncă?

De-a lungul (și de-a latul :)) vieții mele de om (plus HR-ist și psiholog), am prins de veste că există mai multe feluri de a explica munca peste program. Vorbesc aici de “overtime-ul” prestat perseverent și consecvent, nu de urgențe sau excepții care să îți strice o zi sau –  hai – o săptămână dintr-o viață. Pornind de la frustrantul “n-am încotro” și până la “ îmi place munca mea” motivele variază pe o scală neconvențională care se duce de la banala “obligație” și până la “plăcere”. Ce-i drept, tinde să fie o “obligație” atunci când figurezi pe-un stat de plată și aduce a plăcere atunci când cartea ta de vizită prezintă firma ta.

Și ți-aș propune un exercițiu scurt. Hai să începem prin a ne întreba în ce categorie ești? Muncești peste program? Și dacă da, o faci constant (adică aproape în fiecare zi)?  De când faci asta (o lună, un an, o veșnicie 🙂 ) Dacă răspunsul e tot “da”, atunci, de ce faci asta? N-ai de ales? Sau de plăcere? Ce crezi că pierzi și ce crezi că ai câștiga dacă de mâine ai înceta să  mai faci asta?

Și-acum dacă e de plăcere, atunci cine e subsemnata să judece plăcerea altuia… Doar nu există rețeta fericirii nu? Îți poți trăi viața cum vrei. Dar dacă tot se iscă dintr-un “n-am de ales” atunci ar cam fi cazul să  continuăm cu exercițiul.  Și te-aș ruga să ne uităm un pic la continuarea pe care o găsești… Deci, n-ai încotro (n-ai de ales, ești obligat) pentru că….  Și mai departe “n-ai încotro” pentru că îți dorești ceva (o avansare, o carieră, o leafă mai semeață sau ce poți cumpăra cu ea) sau pentru că eviți ceva ce crezi că o să se petreacă dacă nu dormi constant cu capul pe birou?

Să mergem încă mai departe… Dacă-ți dorești ceva, atunci e cazul să evaluezi cinstit cât îți dorești și dacă face plătit prețul. Dacă răspunsul este DA, atunci “n-am încotro” nu e o obligație ci o alegere și n-ai decât să îți reformulezi ce vrei să faci cu viața ta.

Dacă eviți ceva, de la concediere la singurătate, atunci e cazul să găsești soluții de adresare a problemei tale. Care nu se rezolvă prin statul la birou. Părerea mea… 🙂

Save