Grevele

Astăzi vă propunem ca temă „Drepturile salariaţilor la grevă” din perspectiva Codului Muncii, aşa cum a fost acesta completat şi modificat începând cu luna mai 2011.

Ca regulă generală, Codul Muncii (art. 223) consacră „drepturile salariaţilor la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale”. Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.

Mai mult decât atât, acest drept este un drept fundamental al salariaţilor, preluat în actualul Cod al Muncii din Constituţia României (art.43) care reglementează expres dreptul la greva: „Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.” Însă, aşa cum este şi normal, legea indică clar condiţile şi termenii în care salariaţii îşi pot exercită acest drept pentru a nu se situa în afara legii. Reglementările capitolului privitor la grevă se completează în mod fericit cu Legea specială în domeniu – Legea nr. 62/2011 a dialogului social care conţine de asemenea un capitol consacrat grevei salariaţilor.

Astfel, potrivit actelor normative mai sus amintite, „greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către salariaţi„ iar aceasta poate avea loc, legal, doar în momentul în care toate căile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă existent au fost epuizate prin procedurile obligatorii prevăzute de lege, fără obţinerea vreunui rezultat, dupa ce a avut loc greva de avertisment şi dacă momentul declanşării grevei a fost adus la cunoştinţa angajatorului cu cel puțin două zile lucrătoare anterioare declanşării grevei. Hotărârea de a declara greva se ia de organizaţiile sindicale reprezentantive participante la conflictul colectiv de muncă cu acordul scris al cel puțin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective sau, în situaţia în care nu există sindicate, hotărârea de declanşare a grevei se va lua de catre reprezentanţii salariaţilor cu acordul scris al cel puţin unui sfert din numărul salariaţilor.

Grevele pot fi de avertisment, de solidaritate si greve propriu-zise.

Nu au dreptul la declanșarea grevei judecătorii, procurorii, militarii şi alte asemenea categorii de salariaţi. Dreptul la grevă este limitat în cazul personalului din transporturi, din unităţile sanitare şi de asistenţă socială, din sistemul energetic naţional etc.

Organizarea şi participarea la grevă în condiţiile legii nu reprezintă pentru participanţii la aceasta o încălcare a obligaţiilor/îndatoririlor/atribuţiilor de serviciu şi pe cale de consecinţă nu constituie abateri disciplinare sancţionabile cu excepţia situaţiei în care greva este declarată ilegală.

Participarea la grevă sau, dimpotrivă, decizia salariatului de a nu participa la greva declanşată în organizatia în care acesta îşi desfăşoară activitatea reprezintă hotărârea exclusivă şi suverană a salariatului, acesta neputând fi constrâns prin nicio metodă să participe sau nu la grevă. Potrivit art. 260 lit. c) din Codul Muncii: „împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei, se sancționează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”

Pe durata desfăşurării grevei, negocierile cu conducerea organizaţiei continuă să aibă loc, greviştii putând chiar decide suspendarea temporară a grevei, cu posibilitatea reluării acesteia, fără a mai fi necesară parcurgerea etapelor preliminare, în situaţia în care negocierile eşuează sau cu posibilitatea încetării acesteia dacă în urma negocierilor părţile ajung la o înţelegere şi conflictul colectiv de muncă este închis.

Legea stipulează şi dreptul angajatorului de a se adresa instanţelor competente în situaţia în care consideră că greva declanşată la nivelul organziaţiei pe care o conduce este ilegală.

Articol de Ana Maria Hrițuc, Avocat Asociat – SPV Legal.