Horaţiu Ţepeş, tânărul antreprenor care zboară pe acoperişuri

Tocmai a împlinit 33 de ani şi este unul dintre cei mai de succes tineri antreprenori de pe piaţa locală. Conduce un producător de ţiglă metalică, Bilka Steel, pentru care aşteaptă o cifră de afaceri de 23 de milioane de euro la finalul acestui an. Cariera lui Horaţiu Ţepeş a început în 2004, când avea doar 24 de ani şi obţinea primul lui job. Un an mai târziu devenea intraprenor, iar în 2008 se transforma într-un antreprenor veritabil. Deşi criza a măturat piaţa construcţiilor din România, el a reuşit să-şi crească afacerea de aproape patru ori, chiar în vremuri de secetă. Nu a absolvit un MBA, însă a avut ambiţie.

Cum arată parcursul tău profesional de până acum?

Am făcut facultatea de inginerie la Sibiu. În 2004, când eram în anul al cincilea, am început să-mi caut un job, ca orice student gata să termine facultatea. Am avut un prim interviu la o firmă, dar nu mi-am dorit să lucrez acolo. Al doilea interviu a fost pentru un post în cadrul concernului slovac Rova care, la acea vreme, se afla la început pe piaţa românească. Am fost angajat ca reprezentant tehnic şi trebuia să fac necesarul pentru acoperişuri, în baza planurilor pe care le făceau arhitecţii în teritoriu. Firma era la început aşa am avut că am avut avantajul că am putut învăţa din toate. Mă uitam inclusiv pe extrasele de cont, înainte să fie prelucrate de contabilitate.

La sfârşitul lui 2004 am ajuns director comercial şi mă ocupam atât de tehnic, cât şi de vânzări. În 2005, vâzând că în Făgăraş, oraşul meu natal, nu se comercializează învelitori metalice, i-am propus patronului meu slovac să deschidem un punct de vânzare în Făgăraş. La început nu a fost interesat, însă după ce i-am sugerat să deschid pe cont propriu, a fost de acord. Astfel că, în 2005 mi-am început practic activitatea antreprenorială, când încă eram angajat la Rova. Probabil că patronul a văzut că am un potenţial mai mare decât ceilalţi angajaţi şi din acest motiv m-a lăsat să-mi fac firma din Făgăraş. Dacă nu mă lăsa, poate plecam. Nu m-am gândit până acum ce aş fi făcut dacă nu m-ar fi lăsat.

În 2006 i-am popus patronului să deschidem o firmă separată, la Braşov, prin care să comercializăm accesorii pentru acoperişuri. A acceptat, iar eu m-am mutat la Braşov. Aşadar, în 2006 aveam firma din Făgăraş şi mă acupam şi de noul brand, Vios, aflat în formare la Braşov. La sfârşitul lui 2007 reuşeam să am o cifră de afaceri de cinci milioane de euro pe Vios.

În 2007, patronul mi-a spus că afacerea de aici este o pălărie prea mare pentru el. Era hotărât să vândă. Eu ar fi urmat să fiu angajat în cadrul Lindab, compania care a cumpărat Rova, şi cu care se negocia încă din 2007. Eu nu doream asta şi l-am anunţat pe proprietar că voi începe să produc ţiglă pe cont propriu, prin intermediul unei firme noi, Bilka Steel. El mi-a spus că pot să deschid noua firmă, însă m-a rugat să-i dau drumul producţiei de tiglă doar după finalizarea tranzacţiei. Am deschis firma în 2007, iar la sfârşitul lui 2008 am demarat producţia de ţiglă metalică.

Cum a fost în 2008?

La început, m-am simţit fără spate. Era o mică mare schimbare care m-a pus pe gânduri pentru vreo 2-3 săptămâni. Însă aveam o ambiţie foarte mare şi mă bazam şi pe sprijinul furnizorilor, datorită relaţiile pe care reuşisem să le stabilesc în anii de muncă.

Ce au spus apropiaţii şi cunoscuţii când ai devenit antreprenor „sută la sută”?

Cunoscuţii au avut toată încrederea în mine. Însă competitorii nu mi-au dat nicio şansă. Dar eu demonstrasem deja că pot. Mai rămânea doar problema crizei. Însă după ce am văzut cum funcţionează lucrurile în criză, mi-am dat seama că nu era chiar aşa de rău.

În 2009 a venit criza. Cum ai trecut peste ea? Ţi-a fost teamă de ceva anume?

Mi-a fost teamă când mi-am dat seama că a venit criza. Lumea a început să aibă probleme, aşa că am avut întârzieri foarte mari la încasare. Însă de la lună la lună mi-am dat seama că nu o să ajungem să nu mai avem ce mânca şi că trebuie să se mişte lucrurile. Chiar dacă la început o să se mişte mai greu. Am trecut peste criză pentru că am diversificat gama de produse şi am venit cu servicii noi, mai apropiate de client.  Am început să creştem de la lună la lună şi să luam din cota de piaţă a multinaţionalelor.

Ce calităţi trebuie să aibă un antreprenor?

Foarte importante sunt puterea de muncă, voinţa, caracterul şi educaţia financiară. Când spun educaţie financiară mă refer la faptul că trebuie să-ţi respecţi obligaţiile pe care le ai faţă de stat şi faţă de angajaţi.

Sunt importante studiile în antreprenoriat?

Nu, din punctul meu de vedere. Din păcate, şcoala nu este adaptată la lumea de azi. În cazul meu, mai importante au fost ambiţia, dorinţa de a face ceva şi caracterul.

Investeşti în educaţia ta? Te gândeşti să urmezi un program de MBA, având în vedere că ai doar 33 de ani?

Nu mă gândesc să merg la cursuri de dezvoltare sau să urmez un MBA. Îmi este teamă că mă vor încurca. Citesc foarte mult, mă documentez şi am destule exemple, atât bune, cât şi mai puţin bune.

Poţi să-mi dai exemple de greşeli pe care le-ai făcut ca antreprenor?

Cred că am avut prea multă încredere în anumiţi oameni. Tocmai de aceea am rămas cu destul de mulţi bani neîncasaţi de la diverşi parteneri de afaceri.

Ai vreun model de antreprenor?

Nu am niciun model de antreprenor din România. Din ceea ce am citit şi ce am văzut până acum, îmi place Warren Buffet, chiar dacă activitatea mea nu se aseamană cu a lui. Cred că ideea bulgărelui de zăpadă este valabilă în foarte multe lucruri.

În ceea ce priveşte compania, ce planuri ai?

Cu siguranţă nu vreau să o vând, pentru că are un potenţial foarte mare. Sunt foarte multe lucruri care se pot dezvolta. De exemplu, având în vedere că lucrăm cu oţel, putem devia spre foarte multe produse. În acelaşi timp, ne putem dezvolta către alte pieţe de export. Cunosc foarte bine piaţa din Slovacia şi putem merge acolo sau ne putem extinde pe pieţele unde exportăm deja, din fostul spaţiu sovietic.

Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să devină antreprenori?

Să se concentreze pe un singur lucru şi să o ia din aproape în aproape. Nu trebuie să aibă vise măreţe, ci să muncească foarte mult. Totodată, trebuie să fie atenţi la oportunităţi pentru că, având în vedere vremurile pe care le trăim, sunt foarte mulţi proprietari de afaceri care aleg să renunţe.

Ce pasiuni ai?

Îmi place să pescuiesc, să schiez, dar şi să joc fotbal sau tenis.