Împrietenește-te cu timpul (II)

În speranța că scurta vacanță v-a adus măcar puțină relaxare, și poate puțină perspectivă în ce privește ideea de a trăi în prezent, revenim la relația cu timpul. Data trecută am povestit puțin despre aspectul concentrării atenției asupra lucrurilor aflate la îndemână, chiar în fața noastră. Ideea de a trăi în prezent.

Astăzi vă aduc în atenție un alt aspect, și anume acela al concentrării energiei personale asupra lucrurilor aflate în controlul propriu, sub propria influență. Este un aspect care joacă un rol extrem de important și în stabilirea corectă a obiectivelor, nu numai în managementul timpului.

Ideea este că în cele 24 de ore pe care le avem, primim de la alții sau ne stabilim noi înșine atât de multe lucruri de făcut, încât este ușor să dezvoltăm credințe limitative despre timp, de genul:

Nu este niciodată timp să fac tot ce am de făcut.

Trebuie să mă grăbesc ca să apuc să fac tot ce trebuie să fac. (ce de ”trebuie”!, dar este o exprimare pe care am întâlnit-o în realitate)

Nu am niciodată timp pentru mine.

Toate aceste credințe limitative conduc către două posibile consecințe: ori suntem complet blocați în mormanul de lucruri de făcut în același timp pentru care nu ne ajunge timpul, ori începem să apelăm la dușmanul numărul 1 în managementul timpului: amânarea.

Ce e de făcut? Sunt trei lucruri:

Primul, ne punem întrebarea: Ce anume, din tot ce ți-ai propus, depinde de tine 100%? Este o întrebare cu un răspuns dificil, deși nu pare. Să zicem că, prin lista de lucruri pe ziua de azi se află mersul la cumpărături. Am o listă, am mașină, am magazinul preferat, știu când e mai puțin aglomerat, mă organizez și mă duc. Pe drum însă, fac o pană de cauciuc, sau mă lovește o altă mașină din spate la semafor, sau magazinul tocmai a intrat în inventar și cel mai apropiat presupune un drum de 30 minute, sau… orice altceva care se poate întâmpla și care nu ține de mine îmi poate da peste cap nu numai cumpărăturile, dar și restul lucrurilor pe care le am de făcut. Evident, mă supăr (cine n-ar face-o?). Sau, poate mă gândesc la ce anume din ce mi-am propus a depins cu adevărat de mine, și ce nu. Iar pentru cele care nu au depins, apelez la un pic de detașare. Am posibilitatea ca în mod creativ să ajustez restul lucrurilor de făcut, fără să intru neapărat în zona de stres.

În al doilea rând, eu personal nu sunt de acord cu a face mai multe lucruri în același timp (multitasking). Știu că în unele organizații reprezintă chiar criteriu de performanță. Realitatea este că creierul nostru nu face față eficient la multe lucruri deodată, chiar dacă îl antrenăm. Pe termen lung, este mai eficient să te ocupi de un singur lucru odată, cu o bună planificare (flexibilă), decât să faci mai multe odată. De când am renunțat la multitasking, acum câțiva ani, reușesc să mă concentrez mult mai bine și termin mult mai repede lucrurile odată ce le încep. Iar acest lucru l-am observat și la clienții mei, din ce-mi povestesc aceștia.

Și, nu în ultimul rând, renunțarea la a amâna. Este drept că sentimentul de a fi blocat în prea multe lucruri de făcut dă o stare de incapacitate și generează anxietate care la rândul ei dă comanda implicită ”amân pe mai târziu”. Numai că este o iluzie. Această anxietate de care vorbesc generează și se alimentează în același timp din sentimente de nesiguranță, frica de eșec, dorința de perfecțiune, și altele asemenea, care sunt rețetă sigură de insucces și de risipă de timp. Este un cerc vicios care are nevoie să fie spart de undeva, iar ideea de acțiune este una dintre soluții.

Cam atât despre administrarea energiei personale în relația cu timpul: nu amânăm, facem un singur lucru o dată și suntem conștienți de ceea ce se află sub propria influență.

Data viitoare, despre ultimul aspect al relației cu timpul, și anume controlul stărilor proprii (cum ne ocupăm doar de lucrurile cu adevărat importante pentru noi).