Interviul si incarcatura emotionala

Interactiunea din timpul interviului pune in joc atat emotiile inerente ale candidatului, cat si pe cele ale evaluatorului. Cu cat experienta in intervievare a evaluatorului este mai mica, riscul ca emotiile acestuia sa afecteze calitatea procesului din timpul interviului este mai mare.

Iata cateva din modalitatile in care emotiile intervievatorului pot afecta calitatea interviului:

1. Timpul alocat interviului este ineficient. Un interviu prea lung poate plictisi, obosi sau chiar agasa un candidat potential bun. Din contra, unul prea scurt poate speria, tensiona si ca atare afecta semnificativ calitatea raspunsurilor unui candidat emotiv.
2. Atitudinea/ comportamentul evaluatorului este neadecvat(a). O atitudine prea formala sau un comportament informal pot crea amuzament sau tensiune, canalizand discutia fie in zona unei interactiuni pur sociale (pe care evaluatorul nu reuseste sa o controleze pentru a obtine informatiile de care are nevoie) sau a unui interogatoriu dur (care duce fir la “inchiderea”/ opacizarea candidatului sau la o reactie defensiva din partea acestuia. In orice situatie, scopul interviului este ratat.)
3. Tehnica intrebarilor este deficitara. Intervievatorul nu are un plan bine stabilit si din cauza emotiilor si lipsei de experienta construieste intrebari aleatoriu si fara sa urmareasca un scop anume.
4. Intrebarile excesiv de tehnice pot da candidatului senzatia ca se afla in fata unui profesor la examen (si desi interviul presupune o evaluare, nu este nicidecum vorba despre una didactica).
5. Timpul alocat interviului este prost utilizat. Evaluatorul vorbeste mai mult de 30% din timp, monopolizand discutia. Candidatul se trezeste astfel in fata unui monolog la finalul caruia ambele parti ies putin elucidate cu privire la scopul initial al interviului.
6. Evaluarea se face aleatoriu si subiectiv. Evaluatorul nu reuseste sa urmareasca planul propus, nu isi ia suficiente notite pentru a dispune de datele necesare procesului ulterior de evaluare. Va ajunge astfel de faca presupuneri neverificate si sa traga concluzii defectuoase.

In ceea ce il priveste pe candidat, studiile au aratat ca pe masura ce miza interviului creste vor creste si emotiile. Ceea ce este insa important de retinut, este ca fiecare persoana isi manifesta diferit emotiile. Un evaluator bun va reusi sa deosebeasca un tic emotional de o problema reala de comportament, filtrand astfel informatiile esentiale procesului de evaluare.

Iata cateva din manifestarile emotiilor in cazul candidatilor.

1. Are mainile transpirate, transpira abundent etc.
2. Emana un miros deranjant de transpiratie.
3. Vorbeste fara sa fie intrebat, da raspunsuri evazive;
4. Nu raspunde atunci cand este intrebat, se scufunda in taceri inexplicabile;
5. Evita privirea evaluatorului, fixandu-se fie asupra unui obiect in miscare vizibil pe fereastra, fie asupra unui obiect de décor;
6. Ii tremura mainile/ vocea;
7. Se balbaie;
8. Devine agresiv fara motiv;
9. Nu reuseste sa prezinte coerent o experienta anterioara;
10. Refuza in mod sistematic sa dea exemple concrete din experienta anterioara, mentinandu-si discursul la nivelul generalitatilor;
11. Se foieste pe scaun, pare sa nu mai aiba rabdare;
12. Isi noteaza in permanenta ce se discuta etc.

Evitati sa le interpretati negativ!

Incercati intotdeauna sa descoperiti masura in care aceste comportamente sunt cauzate de incarcatura emotionala a discutiei, sau constituie un viciu real de comportament care poate afecta performanta ulterioara a candidatului odata angajat.