Hot Now

Ironia ca strategie de viață

22 09 2016, Andreea Calin , Comenteaza, 2.757 afisari

Printre primele întrebări pe care mi le-am pus în timp ce citeam cartea lui David Sedaris Eu o să vorbește drăguț cândva, apărută anul acesta la Publica, a fost cea legată de dimensiunea ironică și auto-ironică în cultura noastră. Răspunsul a fost cât se poate de evident. Este greu să îmi imaginez un scriitor român care să glumească atât de lejer și de consecvent despre toate aspectele vieții sale.

Abisul cultural care ne desparte de Vestul relaxat când e vorba de confesiuni fără limite se adâncește pe măsură ce parcurgi textele din cartea lui Sedaris. Nimic nu-i scapă, nimic nu rămâne pe piedestal: nici umilințele din copilărie, nici relația cu ceilalți membri ai familiei (departe de a fi exemple demne de urmat) sau interacțiunea cu studenții din postura de profesor. De fapt, singura regulă atunci când vine vorba de alegerea subiectelor despre care se poate glumi și râde cu lacrimi (căci am râs de nenumărate ori pe săturate citindu-l pe Sedaris) este aceea că nu există nicio regulă, că nimic nu e mai presus de sarcasm, de umor de bună calitate, că nimic nu e sfânt.

Defectul de articulare a literei s în copilărie nu se rezolvă cu ajutorul logopedului (incompetent, de altfel), ci prin proiecție auto-ironică dar și prin achiziționarea unui dicționar de sinonime pentru identificarea cuvintelor fără s.

În timp ce restul elevilor aveau să devină avocați sau actori de cinema, singura mea opțiune era să fac jurământul tăcerii și să mă călugăresc. Foștii meu colegi aveau să sune la abație să vadă ce mai fac, iar preotul care răspundea avea să le spună: „Nu puteți vorbi cu el! Cum de ce? Fratele David nu a mai vorbit cu nimeni de 35 de ani!”

Figura paternă nu rămâne ne-sancționată de spiritul caustic al autorului. Ambițiile tatălui de a face din copii o trupă de jazz se sfărșesc jalnic în diverse fundături emoționale și logistice:

Eram convins că mă confunda cu altcineva. Cerusem de nenumărate ori un aspirator nou, dar niciodată nu pomenisem nimic de vreo chitară.

Nici aspirațiile personale de a ajunge o celebritate în zona artei nu scapă filtrului auto-ironiei care descompune, cu detalii delicioase pentru cititor, eforturi inutile și costisitoare:

Singurul obstacol în calea înfăptuirii planului meu era faptul că n-aveam pic de talent.

Citește tot articolul pe Camera mea de citit: David Sedaris – ironia ca strategie de viață.

Save

Save

Save

Adauga comentariu

Cele mai noi

Peste jumătate dintre angajații români (59%) sunt îngrijorați de impactul incertitudinii economice asupra siguranței locului de muncă, potrivit studiului Randstad Workmonitor, aflat la a  douăzecea ediție. O treime (33%) dintre aceștia sunt îngrijorați de pierderea locului de muncă, procent care crește la 43 % în cazul celor cu vârsta cuprinsă între 45-54 de ani. „Ediția […]

Detalii

Compania Huawei este recunoscută ca angajator de top în România pentru prima oară și pentru a patra oară consecutiv în Europa, în cadrul Top Employers 2023 anunțat recent.  Obținerea certificării Top Employer demonstrează angajamentul organizației de a contribui la o lume mai bună pe piața forței de muncă, care se manifestă prin excelență în politicile […]

Detalii

2022 a fost anul în care angajații au reînceput să se întoarcă la munca de la birou, după doi ani în care stilul de muncă remote a fost mai degrabă regula decât excepția, iar 2023 pare că va continua această tendință. Potrivit datelor celui mai recent sondaj realizat de eJobs România, în acest moment, 46,1% […]

Detalii

Tot mai mulți se plâng de lipsa de pregătirea a noilor generații, însă foarte puțin se adaptează nevoilor lor „Tinerii de azi au nevoie de activități practice și vor teoria doar ca suport.” +1200 tineri și profesori din toată țara au beneficiat de programul ce a inovat educația 72% dintre tinerii de azi regretă că […]

Detalii
Newsletter-ul Portal Hr

Rămâi conectat la ultimele tendințe în HR

Abonează-te la newsletter