Legislația europeană privind restructurarea companiilor

Așa cum ştiţi, de acolo din Luxembourg, de pe bulevardul Adenauer (da, bulevardul care poartă numele “tatălui noii Germanii”), Curtea de Justiție a Uniunii Europene se străduiește să asigure o interpretare unitară a dreptului Uniunii Europene. La rândul lor, instanțele naționale ale fiecărui stat membru al UE dețin și ele o responsabilitate de căpătâi, aceea de a asigura  aplicarea adecvata a dreptului Uniunii Europene, iar atunci când instanțele naționale au îndoieli că raționamentul lor interpretativ ar putea determina o soluție contrară a ceea ce dreptul UE a dorit să reglementeze, acestea se pot adresă Curții de Justiție pentru iluminare.

Din nefericire, instanțele românești nu prea au îndoieli cu privire la interpretarea dreptului UE, astfel încât ele prefere să tranșeze fără ajutor de la Curtea de Justie. Instanțele naționale ale statelor membre care au o istorie mai lungă în cadrul UE obișnuiesc să deranjeze mult mai des Curtea de Justiție cu probleme de aplicare a dreptului UE.

Într-un demers al instanțelor naționale italiene tranșat recent, Curtea de Justie a UE a fost solicitată să se pronunțe în ce măsură legislația europeană cu privire la menținerea/păstrarea drepturilor lucrătorilor în situația transferului unei întreprinderi se aplică și în cazul lucrătorilor din cadrul unor autorități sau instituții publice care sunt absorbite de alte autorități sau instituții publice.

Curtea de Justiție a decis în 6 septembrie 2011 (case C-108/10 Ivana Scattolon v Ministero della Instruzione, della Universita e della Ricerca) că absorbirea unei autorități sau instituții publice de către o altă autoritate publică, atunci când lucrătorii transferați constituie un grup structurat de muncitori (salariați) și le sunt încredințate sarcini similare celor îndeplinite la autoritatea publică absorbită, este echivalentă unui transfer de întreprindere, lucrătorii transferați bucurându-se de protecția specifică salariaților transferați conform Directivei 77/187/EEC și Directivei 2001/23/EC.

Astfel drepturile și obligațiile angajatorului inițial derivate din raporturile de muncă încheiate cu salariații săi se vor consideră transferate către noua autoritate publică angajatoare, cel mai important aspect fiind acela că autoritatea publică absorbantă va trebui să respecte inclusiv termenii și condițiile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul autorității publice absorbite, la data transferului, până la încetarea sau expirarea termenului pentru care contractul colectiv a fost încheiat.

Totuși, din perspectivă determinării salariului lucrătorului transferat la nivelul autorității publice absorbante, Curtea de Justiție a UE nu a negat posibilitatea convenirii aplicării de la momentul transferului, în privinţa condițiilor de muncă dar și a remunerației, a contractului colectiv de muncă existent la nivelul autorității sau instituției publice absorbante, însă chiar și în această situație aranjamentele alese pentru integrarea salariilor lucrătorilor transferați trebuie să fie în conformitate cu scopul legislației UE în privință protecției drepturilor lucrătorilor transferați, scop ce constă, în esența, în prevenirea plasării lucrătorilor transferați în poziții mai puțin favorabile decât cele deținute anterior, motivat doar de existența transferului.

Decizia Curții de Justiție UE este de certă actualitate pentru toți cei implicați în procedurile de structurare și de implementare a proiectelor de reorganizare ale diverselor autorități și instituții publice (spitale publice, autorități și instituții publice locale și centrale). Ce consecințe are o astfel de decizie asupra celor care “gândesc” politic proiecte de restructurare ale instituțiilor și autorităților publice? Cu siguranță desființarea va fi preferata contopirii autorităților/instituțiilor, prima implicând mai puține bătăi de cap.

Articol redactat de Adriana PUŞCAŞ, avocat asociat | Partener, SPV Legal