Limbajul non-verbal la interviu

Una din cititoarele noastre de pe Unica.ro ne-a intrebat:

In urma unui interviu la care am fost am primit feedback din partea angajatorului si mi s-a spus printre altele ca mesajele non-verbale pe care le-am transmis nu au fost potrivite. Ce inseamna asta? Si la ce trebuie sa fim atenti din acest punct de vedere la un interviu?

Noi ii raspundem:

Multe din afirmatiile (aparent stiintifice) despre comunicarea non-verbala au tendinta de a-i exagera ponderea in procesul de transmitere si primire de informatii. E socant si ingrijorator sa ne gandim ca, asa cum este adesea afirmat, peste 90% din comunicare este non-verbala (adica tot ceea ce “spunem” dar nu prin cuvinte, si anume prin gesturi, expresii faciale, modalitate de asezare a corpului etc.).

In realitate, studiile lui Mehrabian pe care multi le citeaza pentru a sublinia procentul majoritar al comunicarii non-verbale sunt deficitare la ceea ce psihologii numesc validitate ecologica. Pe limba noastra, e riscant sa generalizam concluziile lor (valabile pentru contextele de comunicare a emotiilor) pentru toate situatiile de interactiune sociala.

Asta nu inseamna ca nu vom acorda importanta comunicarii non-verbale. Si pe PortalHR am mai vorbit despre riscurile interpretarilor deficitare ale unor gesturi/expresii faciale ale candidatului. O cautare pe internet te va ajuta probabil sa descoperi o mare varietate de sfaturi privind modalitatile cele mai eficiente de a face impresie buna pe tot parcursul interviului. “Specialisti” iti vor spune ca trebuie sa zambesti, sa strangi mana evaluatorului cu convingere, sa te uiti in ochii celui cu care vorbesti si sa eviti grimasele de orice fel, sa nu mesteci guma si sa nu iti schimbi prea des pozitia pe scaun. In felul acesta se pare ca ai sanse mai mari sa lasi impresia unui profesionist sigur pe el, atent si interesat de discutie etc.

De fapt, avem cu totii ticuri (verbale sau non-verbale), zile mai bune sau mai proaste, reactii emotionale mai usor sau mai greu de stapanit (mai ales cand e vorba de un interviu) si ceea ce putem incepe sa facem pentru a exersa si limbajul non-verbal (pentru ca de ceea ce spunem prin cuvinte ne preocupam suficient de mult) este sa constientizam impactul pe care il avem asupra celor din jur in diverse contexte. Feedback despre gesturi deranjante sau afisari excesive de emotie putem primi (la cerere) de la cei cu care colaboram/interactionam zilnic si desi e putin probabil sa putem controla tot ceea ce “comunicam”, cu timpul si cu practica (adica prin participarea la cat mai multe interviuri) lucrurile devin mai usoare.

N-am vrea sa incheiem insa inainte de a atrage atentia inca o data ca deciziile de recrutare (a se citi angajare) bazate doar pe indicii de limbaj non-verbal au sanse mari de a pacatui prin generalizare si superficialitate. In situatia in care comportamentul non-verbal nu este deraiant si deranjant (desi chiar si atunci ar fi de sondat motivele pentru care este asa), acceptarea sau respingerea candidatului ar trebui sa aiba in vedere filtre mai complexe de performanta, valori, motivatie si experienta pe care un intervievator in cunostinta de cauza stie sa le activeze.