Meserii de altădată – Brutarii

Cei de la Cooltura Mall au dat în luna noiembrie 2017 startul campaniei OAMENI DE MESERIE, în cadrul căreia își propun să aducă în atenția lumii meseriile de altădată, cu tot cu farmecul lor pierdut în timp, dar și meserii ale zilelor noastre, cu toate provocările lor. Ne invită să cunoaștem oameni  care și-au transformat pasiunea în ocupație de zi cu zi și să descoperim strălucirea fiecărei meserii în parte, indiferent de numele pe care-l poartă.

La o primă vedere – fugară și neatentă – putem face greșeala de a considera pâinea un aliment banal. În fond, este relativ ieftină, există sortimente pentru fiecare buzunar și nu o consumăm niciodată simplă (cu excepția cazului când este aburindă, abia scoasă din cuptor, iar papilele noastre gustative sunt seduse de mirosul îmbietor). Dar este pâinea un aliment atât de banal, care nu mai poate satisface gusturile noastre, obișnuite de-acum cu arome mult mai sofisticate? Să ne lăsăm purtați de mireasma sa atât de familiară și să încercăm să descoperim ce însemnătate are pâinea în viețile noastre. Dar să nu-i lăsăm deoparte nici pe brutari, cei care se îngrijesc ca de pe mese să nu lipsească „pâinea noastră cea de toate zilele”.

Cei care au avut bunici sau străbunici la țară își aduc poate aminte poveștile lor despre zile de viață obișnuite. „Făceam, mamă, pâine o dată pe săptămână. O frământam în covată și o coceam în cuptor, afară. Nu ziceam ca lumea de azi că pâinea s-a învechit și s-o aruncăm. Mare păcat, mamă! E fața lui Hristos!” Când se așezau la masă, bunicii noștri închinau pâinile mari și rotunde, iar apoi le împărțeau tuturor, cu gesturi ce aminteau de taina euharistiei. Tot bunicii însă recunoșteau: „Când mergea tac-tu mare la oraș, lua și o pâine de-aia, boierească”. Adică o pâine albă, o franzelă, privilegiu al celor cu stare, deși astăzi, am ajuns la concluzia că tot cea neagră este mai hrănitoare. În satele de la câmpie (pentru că în cele muntoase grâul era mai greu de găsit), fiecare gospodar era și brutar. La orașe, brutarii de meserie, cei care aleseseră această meserie dificilă, epuizantă, aveau îndatorirea de a pregăti pâinea pentru „boieri”.

Pâinea este poate alimentul cu cea mai înaltă valoare simbolică din hrana noastră. Ne primim oaspeții cu pâine și sare, ca să se simtă bineveniți, pâinea ne însoțește în toate momentele importante ale vieții și chiar și după ce plecăm din ea (se împart colaci pentru cei răposați) și este singurul aliment pomenit în rugăciunea domnească, „Tatăl nostru”: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă azi”. La Cina cea de taină Iisus le dă ucenicilor pâine și vin, gestul său fiind amintit la fiecare euharistie, când preotul îi împărtășește pe credincioși cu pâine și vin, simbolizând trupul și sângele Domnului.

Citește tot articolul pe Cooltura Mall: OAMENI DE MESERIE (VI): BRUTARII