Meserii de altădată – Lampagiul

Cei de la Cooltura Mall au dat în luna noiembrie startul campaniei OAMENI DE MESERIE, în cadrul căreia își propun să aducă în atenția lumii meseriile de altădată, cu tot cu farmecul lor pierdut în timp, dar și meserii ale zilelor noastre, cu toate provocările lor. Ne invită să cunoaștem oameni  care și-au transformat pasiunea în ocupație de zi cu zi și să descoperim strălucirea fiecărei meserii în parte, indiferent de numele pe care-l poartă.

Se spune că „meseria este brățară de aur”, dar, gândindu-ne la unele îndeletniciri ale oamenilor, nu putem să nu observăm că unele dintre aceste „brățări” au prins patina timpului și un aer de poveste. Față de meseriile care se practică în zilele noastre, cele din alte vremuri, uitate, dispărute din cauza modernizării, au un farmec aparte și uneori, chiar dacă nu-și mai dovedesc utilitatea, sunt pastrate și azi, la scară redusă, pentru pitorescul lor. Să ne amintim de lustragii Micului Paris și de sacagii care băteau ulițele pline de praf, de bragagii – bucuria copiilor de altădată și de coșarul aducător de noroc.

Astăzi vă propunem să ne amintim de lampagii, cei care aduceau lumina și transformau periculoasele străzi cufundate în beznă în zone ale civilizației. Dar pentru aceasta, să ne întoarcem puțin în timp, în Londra epocii victoriene. Trebuie să facem un intens exercițiu de imaginație ca să ne închipuim capitala Regatului Unit, scăldată în lumină azi, cufundată în beznă adâncă la sfârșitul secolului al 18-lea. Străzile londoneze erau cunoscute ca locuri foarte periculoase după lăsarea serii. Hoții de buzunare și tâlharii mișunau pe străzi, la adăpostul întunericului, iar o plimbare pe înserat era de neconceput pentru majoritatea locuitorilor. Cei cu dare de mână tocmeau câte un băiat care mergea înaintea lor cu o făclie aprinsă, dar de multe ori chiar și acesta se dovedea a fi un infractor – sau în strânsă legătură cu ei. Aceasta însă, până când, puțin după debutul secolului al 19-lea, străzile au început să fie iluminate de lămpi (umplute cu ulei de pește, nu tocmai plăcut ca miros). Cineva trebuia să aprindă și să stingă lămpile din oraș și așa a apărut onorabila meserie de lampagiu, transmisă cu respect din tată-n fiu. Exemplul Londrei este unul aleator, pentru că nu alta era situația în Berlin, Paris sau oricare alt mare oraș european sau de peste Ocean.

Cât privește Bucureștiul, și acesta a fost în beznă până aproape de jumătatea secolului al 19-lea, când pe străzi au început să apară felinarele – cu lumânări de seu la început, iar apoi au fost înlocuite cu „găzoaie”, lămpi cu fitil și rezervor cu petrol.

Citește tot articolul aici: OAMENI DE MESERIE (I) – LAMPAGIUL