Oameni frumoși? Darnici? Dezinteresați? Dedicați până la sacrificiu? Nicidecum: oameni chinuiți și adeseori sfârșind undeva în colțul întunecat al dezinteresului celorlalți!
Cine sunt ei? Cum se văd “din afară”? Ce fel de imagine proiectează?
Oamenii-care-nu-pot-spune-nu ne apar sub forme și în situații diverse: mame care se sacrifică pentru copii și familie, oameni care se jertfesc pentru o cauză, workaholici, persoane care trăiesc/ au trăit alături de și fac/ au făcut totul pentru oameni cu nevoi mai mult sau mai puțin “oficial” declarate speciale (persoane suferinde de afecțiuni cronice, dependenți de substanțe diverse – alcool, dar nu numai; persoane emoțional tulburate – indiferent dacă această tulburare este sau nu recunoscută sau ușor recognoscibilă).
Oamenii-care-nu-pot-spune-nu sunt “salvatorii”. Prin felul în care se comportă, ei “rezolvă” permanent problemele (altora), au grijă de cineva sau ceva. Sunt acei oameni “puternici” și “dezinteresați” care se “dedică trup și suflet”. Lor nici nu trebuie să le ceri să intervină: ei ajung la performanța de a intui nevoile altuia chiar și înainte ca acestea să fie declarate. Sunt “proactivii”, cei-care-înțeleg-fără–cuvinte. Aparent, nimic în neregulă. În multe cazuri și pe termen scurt nici nu e ceva în neregulă: motivaționalii și inspiraționalii, părinții, societatea, cultele diverse ne învață permanent că trebuie să dăm fără a aștepta ceva în schimb, că important este ceea ce dai și nu ceea ce primești, că “scopurile superioare” cer sacrificiu, că avem o “misiune” pe altarul căreia trebuie să ne jertfim. Misiunile sunt diverse: copiii/ familia, locul de muncă, profesia, o casă, o cauză (“salvarea” animalelor sau pădurilor, a unei categorii de oameni sau a unui om anume – sau chiar toate la un loc!)
Nu, nu vreau să se înțeleagă că eu combat aici dărnicia sau voluntariatul. Există însă o limită fragilă între normalitate și exces. Acea limită trebuie înțeleasă. Altminteri, oamenii-care-nu-pot-spune-nu se autodistrug mergând spre iad pe drumul pavat cu bune intenții.
Despre oamenii-care-nu-pot-spune-nu, se spun numai lucruri bune:
Toate cele de mai sus sunt bune și frumoase. Cei despre care se pot spune cele de mai sus sunt cei care “fac lucrurile să se întâmple”. Este nevoie de ei și lumea ar fi un loc mai bun dacă am încerca cu toții să facem în așa fel încât să merităm asemenea caracterizări. Totuși, omul-care-nu-poate-spune-nu depășește limita.
Despre oamenii-care-nu-pot-spune-nu se spun însă și altfel de lucruri:
Mulți dintre cei care au a face cu oameni-care-nu-pot-spune-nu ajung să gândească: “Ah! N-ar putea să se limiteze să faca toate lucrurile bune pe care le fac fără să-i sâcâie pe cei din jur?” N-ar putea, desigur (voi incerca să explic și de ce, în săptămânile ce vor urma).
Uneori, despre oamenii-care-nu-pot-spune-nu, ne întrebăm în trecere (și de regula fără să zăbovim prea mult în cautarea unui răspuns) când și dacă mai găsesc timp să trăiască și pentru ei. Vă amintiți poveștile despre angajați care și-au găsit sfârșitul muncind nopți și zile fără întrerupere? Recunoscuți și “respectați” pentru faptul că nu refuzau niciun proiect, că nu țineau cont de fișa postului? Că erau gata să ajute orice coleg, oricând, oricum? Pentru faptul că “nu aveau casă, nu aveau masă”, își “iubeau meseria ca pe ochii din cap”, dovedeau “ambiție de fier” și ne dovedeau că “o carieră cere sacrificii”? Supra-oamenii. Angajații-minune.
Organizațiile își doresc angajați-minune. Oamenii își doresc să aibă în apropiere “supra-oameni”: cine și de ce ar trebui să refuze să primească atât de mult și aproape orice? Return on investment este aparent extrem de profitabil. Trebuie să fii cel puțin nebun să refuzi o “afacere” atât de bună.
“Afacerea” este însă doar în aparență bună. Pe termen lung, se poate transforma într-o afacere chiar păguboasă – atât pentru organizațiile sau oamenii care încurajează la nesfârșit omul-care-nu-poate-spune-nu, cât și pentru omul respectiv.
Săptămâna viitoare – despre cum se văd toate acestea din cealaltă parte: din postura omului-care-nu-poate-spune-nu.
Pe 30 martie 2023, aproape 300 de membri ai comunității HR Club s-au reîntâlnit live în cadrul celei de-a 15 ediții a decernării Premiilor de Excelență în Resurse Umane, unul dintre cele mai prestigioase evenimente de resurse umane ale anului. Înaintea ceremoniei de premiere, a avut loc o sesiune specială HR Club Talks live, dedicată […]
DetaliiPrimul trimestru al anului se încheie cu aproape 100.000 de joburi noi postate pe eJobs.ro, cea mai mare platformă de recrutare online din România, dar și cu 2,7 milioane de aplicări, tablou aproape identic cu cel aferent primului trimestru al anului trecut. „Nu vedem diferențe notabile în ceea ce privește numărul de joburi postate sau […]
DetaliiArticol de Mădălina Trif, Senior Manager PwC România Companiile trebuie să-și regândească strategia de recompensare a angajaților, având în vedere că în ultimii zece ani echilibrul între viața profesională și cea personală, precum și formarea și dezvoltarea carierei, și-au triplat importanța în preferințele angajaților, în timp ce recompensa financiară a scăzut cu 24%, reiese din […]
DetaliiUn lider construiește o lume. E oare de ajuns ca ea să fie Bună și Adevărată? Pare că nu, pare că simțim cu toții și nevoia de Frumos. În 2023 vom vorbi Despre Frumos! Frumosul nu este totuna cu frumusețea estetică, chiar dacă o cuprinde. Frumosul este o filosofie de viață, o etică. Este acel […]
Detalii
Abia astept articolul de saptamana viitoare, sunt curioasa. Am niste exemple de astfel de oameni in jur si articolul de mai sus este „manusa”.
Buna ziua,imi pare bine ca am gasit pe cineva sa defineasca atat de bine „omul care nu poate spune nu” .Cel putin ,eu, m-am regasit aproape in totalitate in descrierea Dvs. Din pacate ,concluzia cum ca ar fi nefericit ,nu este in totalitate adevarata,pentru ca dupa cum probabil stiti,fericirea nu este perpetua ,iar momentele bune sa intrepatrund cu cele mai putin bune.Dar nu vreau sa fac acum o dezbatere despre fericire;vreau numai sa va spun ca „omul care nu poate spune nu”are momente de fericire la fel ca ceilalti oameni care pot spune nu,poate izvorate chiar din faptul ca de multe ori se simt impliniti si chiar un pic fericiti ca pot fi utili.Multumesc mult de articol si sper sa mai avem cat mai multe articole de acest fel, in detrimentul celor de sf-uri,crima ,politica ,manele,horoscoape si telenovele.
Multumesc, Emanuel. Daca zici ca descrierea ti se potriveste, incearca sa vezi cum arata viata atunci cand inveti sa zici nu – in sensul opririi risipei si nicidecum a opririi ajutorului. Vei vedea o diferenta intre momentele de fericire ale omului-care-nu-poate-spune-nu si momentele de fericire ale omului care stie ca are la randul sau dreptul sa ceara si meritul sa primeasca 🙂 Inainte de asta, incearca sa intelegi ce anume te face sa nu poti spune nu. raspunsul iti va facilita multe si uimitoare alte raspunsuri, precum si schimbari de care probabil ca nici nu stii ca esti capabil 🙂