Secțiune susținută de

Oameni dominați de Ego (prima parte)

Portal HR \ Opinia consultantului \ Oameni dominați de Ego (prima parte)

“De câți oameni-dominați-de-Ego este nevoie pentru a schimba un bec? De niciunul – va angaja oameni care să facă asta pentru el”

Spuneam săptămâna trecutăomul-care-nu-poate-spune-nu formează o combinație explozivă cu un alt fel de om: omul-dominat-de-ego. O combinație care stă adeseori la originea multor probleme cu care ne confruntăm în organizațiile noastre. Dar înainte de a vedea de ce, să încercăm să vedem cum este omul-dominat-de-ego:

  • Lipsa empatiei este vizibilă în aproape tot ce face. Chiar dacă-ți dă binețe și întreabă “ce mai faci?”, pare să facă asta mai degrabă din obișnuință decât din interes real; tinde să fie interesat numai de sine, catalogând percepțiile, emoțiile și dorințele altora ca fiind futile, neimportante;
  • Foarte multe dintre ideile și comportamentele sale sunt de fapt idei și comportamente preluate de la alte persoane, persoane pe care ei le consideră “autorități”;
  • Manifestă o nemulțumire generalizată privind lumea și viața; își petrece o mare parte din timp criticând, blamând sau plângându-se de lucrurile și oamenii care îl înconjoară.
  • Sensibil la criticile pe care le primește (pe care le respinge cu vehemență) dar în același timp, foarte critic la adresa altora;
  • Absorbit de propria-i persoană și neempatic fiind – va întrerupe frecvent interlocutorii sau conversația altora;
  • Are convingeri  fixe despre “cum trebuie să arate viața” și despre sine: tinde să respingă și să eticheteze drept “rău” sau “indezirabil” orice eveniment sau fapt care poate aduce schimbări acestor convingeri;
  • Se așteaptă ca treburile de rutină să fie făcute de alții: el este prea important pentru a-și pierde vremea cu asta (îmi vine în minte o replică auzită cu mulți ani în urmă în relatarea cuiva: “eu nu schiez: eu am oamenii mei care schiază pentru mine!”)
  • Folosește mult mai des decât alții “eu”, “meu” etc. Pare “îndrăgostit de sine însuși”. Are o imagine grandioasa despre sine și se așteaptă ca cei din jur să sesizeze această grandoare. În caz  contrar, simte frustrare și furie.
  • Este competitiv și invidios;
  • Ostil și “feroce”, omul-dominat-de-Ego este în același timp pasiv și lipsit de inițiativă. Se plange despre aceleași lucruri ani la rândul, însă arareori face ceva pentru a schimba situația de care se plânge atât de tare;
  • Povestește rar despre trăirile interioare, visele și amintirile sale; atunci când o face totuși în fața cuiva, tinde ulterior să simtă resentiment față de persoana care l-a impins să se “deschidă”.
  • Simte că regulile sunt facute pentru alții și nu i se aplică în egală măsură;
  • Naiv și vulnerabil, în pofida aroganței și superiorității afișate. Înțelege cu greu ce vor/ simt alte persoane (din pricina lipsei empatiei) și, absorbit fiind de propria persoana, este neatent la ceea ce se petrece în jur dincolo de aparențe. Asta il face să fie ușor exploatabil, trezindu-se adeseori în situații pe care nu și le-a dorit;
  • Tinde să trișeze și să inducă în eroare atunci când simte că așa poate scăpa “basma curată”; selectează fapte în așa fel încât să poată “fabrica” realitatea care îi convine: adeseori, cei care au a face cu asemenea oameni simt nevoia să verifice realitatea cu o terță persoană – pentru a-și confirma că nu sunt nebuni, că percepțiile nu le joacă feste.
  • Tinde să-și aroge “partea leului” atunci când lucrează în echipă;
  • Adoră să delege sarcini, pentru ca apoi să interfereze cu cel/ cei cărora le-a delegat acționând ca un micro-manager. Dacă lucrurile merg bine, își va asuma meritul; dacă merg prost, va învinui pe cel/ cei cărora le-a delegat sarcina;
  • Pune presiune asupra celor cu care lucrează și atmosfera de lucru este adeseori definită ca fiind “tensionată”; absenteismul și fluctuația de personal tind să fie mai mari în echipele conduse de către omul-dominat-de-Ego;
  • Devine plictisit, nerăbdător și agitat atunci când subiectul unei discuții nu-l implică – și, mai ales când este vorba despre altcineva;
  • Se contrazice frecvent, uneori chiar în cadrul aceleiași declarații (indiferent dacă subiectul este ce vrea/ nu vrea să facă/ mănânce/ bea, ce i se pare drept/ nedrept sau potrivit/ nepotrivit într-o situație sau la o persoană etc);
  • Este inflexibil și autoritar; are accese de furie violentă și zgomotoasă;
  • Se consideră îndreptățit să primească orice, oricaând; se consideră îndreptățit să exploateze alți oameni, fără a oferi reciprocitate; pe de altă parte, tinde să-și piardă interesul în persoanele care îi ofera cu ușurință ceea ce își dorește;
  • Egoist și zgarcit: nu numai că oferă cu greutate, dar își face un punct de onoare din a nu oferi ceva ce știe că altul și-ar dori să primească (obiecte și gesturi, deopotrivă);
  • Naște așteptări din partea altora, pentru ca apoi să “uite”; cel mai sigur mod prin care se poate obține ceva de la omul-dominat-de Ego  este să NU-i ceri acel lucru;
  • Seducător, flirteaza ușor cu persoane necunoscute și știe să-i flateze cu talent pe cei de la care dorește să obțina ceva; pe măsură ce obține ce dorește sau pe măsură ce relația devine mai apropiată, se va simti sub presiune și se va retrage;
  • Impulsiv, acționează adeseori sub imboldul chefului de moment; are o capacitate redusă de a putea prevedea consecințele pe care acțiunile sale impulsive le pot atrage – fiindu-i însă greu să admită o incapacitate personală, va susține cu vehemență că nu-i pasă ce consecințe pot avea gesturile sale;
  • Generează dispute pentru a-și apăra Ego-ul atunci când îl simte amenințat.  În continuare, iată un dialog care poate exemplifica acest fenomen (sursa: David Thomas; Narcissism behind the Mask)

 

Scenă casnică: Pete a uitat să cumpere lapte, așa cum stabilise împreună cu Bethany că va face:

Bethany: Ai cumpărat laptele?

Pete: Nu avem nevoie de lapte, deoarece vom bea vin la cina.

Bethany: Totuși avem nevoie și ai zis că vei cumpăra. Ești drăguț să mergi să cumperi, te rog?

Pete: Nu mă mai pisa.

Bethany: Nu te pisez. Te rog doar să mergi să cumperi lapte. Nu mai avem deloc și am nevoie de el pentru a găti cina. Oricum, vom avea nevoie pentru micul dejun.

Pete: Tu chiar ai un talent special să calci omul pe nervi, știai? Întotdeauna faci asta. Ești insuportabilă. Nu am niciodată timp pentru mine.

Bethany: Ce anume fac întotdeauna?

Pete: Mă enervezi. Întotdeauna găsești ceva să-mi reproșezi..

Bethany: De ce te enervez? Tot ce am făcut a fost să te rog să mergi să cumperi lapte.

Pete: Mă enervezi pentru că deschizi gura aia mare și reproșezi. Reproșuri, reproșuri, reproșuri, aud numai asta.

Bethany: Nu fac asta…

Pete: Ba da. Mi-ai reproșat și săptămâna trecută că n-am făcut curățenie.

Bethany: Dar ai făcut.

Pete: Am făcut-o pentru tine.

Și disputa continuă. Ceea ce sare imediat în ochi în asemenea dispute este că faptele sunt neimportante: nu e lapte în casă și Pete urma să-l cumpere – toate astea nu par să conteze. Ceea ce contează pentru Pete este să evite vina: a uitat să cumpere lapte, deși stabiliseră că o va face, motiv pentru care face tot posibilul să distragă atenția de la ceea ce ar putea fi neplăcut pentru el, atrăgând-o pe Bethany într-o discuție în care aceasta va uita complet de lapte, ocupată fiind să se apere de acuzațiile că “are gura mare”, “reproșează întotdeauna”, “este insuportabilă” etc.

Felul în care omul-dominat-de-Ego se poartă la locul de muncă seamănă mult cu cel în care se poartă în viața privată. Ceea ce uneori se întâmplă este că dacă reușește să obțină admirația și superioritatea într-unul dintre cele două medii (profesional sau privat) se va putea comporta ceva mai firesc în celălalt mediu.

Alături de omul-dominat-de-Ego ai impresia că trebuie să “mergi ca pe oua” pentru a nu-i declanșa furia și resentimentul. Despre cum este să lucrezi cu un astfel de coleg, săptămâna viitoare.

Data articol: noiembrie 28, 2012

Sunt un om; restul sunt detalii: de 15 ani învăţ să fiu un HR bun, de 16 ani învăţ să fiu o mamă bună, de 45 de ani învăţ tot ce pot învăţa şi sper să nu ma opresc încă 45 de ani de acum înainte! Am urmat tradiţia familiei, devenind biolog; la un moment dat, am realizat că drumul meu profesional trebuie să fie altul şi am pornit în căutarea lui; din fericire, se pare că l-am găsit.

Vezi profilul Linkedin

Newsletter-ul Portal HR

100% fără spam