Până unde apărăm o idee?
Am auzit pe cineva spunându-mi de curând ceva. Suna cam așa: „mă calc pe mine în picioare numai ca să-mi duc ideea la bun sfărșit”. Mi s-a încrâncenat carnea pe mine. Nu e important cine zicea asta și despre ce vorbea: ideile și acțiunile noastre sunt totuna cu noi înșine, cred eu. Ele sunt la fel de sănătoase și puternice pe cât de sănătoasă și de puternică este și sursa lor – noi înșine. Oare câte șanse au gândurile și acțiunile noastre viitoare să fie ceva bun dacă noi ne vom fi „călcat în picioare” pentru una dintre ele? Da, poate că în felul acesta reușim să „salvăm” o idee. Și? Ce se întâmplă mai departe?
Îmi mai spunea cineva: „Nu simt frustrare când cineva îmi confiscă o idee. Cei care fac asta nefiind în stare să aibă unele proprii nu vor ști prea bine ce să facă cu ce iau. Eu însă pot avea încă o mie de alte idei bune. Ei rămân cu acea una. De aceea, dacă îmi este confiscată o idee, nu zăbovesc prea mult să-mi plâng de milă. Sunt prea multe altele care așteaptă”.
Până unde și cu ce preț apărăm o idee sau un gând? Oricât de valid?
Răspunsul este „Până la ultima suflare”? sau „Până acolo unde mă pot păstra întreg/ întreagă pentru a o putea reformula și a o duce mai departe”? Pentru mine, știu că a doua variantă este cea potrivită; dar nu dețin vreun adevăr absolut.
Unii ar zice poate că răspunsul potrivit este că depinde: de context, de miză, de repercusiuni și de alți factori externi; eu cred că de fapt în mare măsură răspunsul corect zace în noi înșine: în încrederea pe care o avem în noi, în lucrurile și oamenii pe care i-am ales să conteze, în cât de bine știm să ne ținem sub control ego-ul. Voi ce credeți?
Adauga comentariu
Pe 30 martie 2023, aproape 300 de membri ai comunității HR Club s-au reîntâlnit live în cadrul celei de-a 15 ediții a decernării Premiilor de Excelență în Resurse Umane, unul dintre cele mai prestigioase evenimente de resurse umane ale anului. Înaintea ceremoniei de premiere, a avut loc o sesiune specială HR Club Talks live, dedicată […]
Detalii
Primul trimestru al anului se încheie cu aproape 100.000 de joburi noi postate pe eJobs.ro, cea mai mare platformă de recrutare online din România, dar și cu 2,7 milioane de aplicări, tablou aproape identic cu cel aferent primului trimestru al anului trecut. „Nu vedem diferențe notabile în ceea ce privește numărul de joburi postate sau […]
Detalii
Articol de Mădălina Trif, Senior Manager PwC România Companiile trebuie să-și regândească strategia de recompensare a angajaților, având în vedere că în ultimii zece ani echilibrul între viața profesională și cea personală, precum și formarea și dezvoltarea carierei, și-au triplat importanța în preferințele angajaților, în timp ce recompensa financiară a scăzut cu 24%, reiese din […]
Detalii
Un lider construiește o lume. E oare de ajuns ca ea să fie Bună și Adevărată? Pare că nu, pare că simțim cu toții și nevoia de Frumos. În 2023 vom vorbi Despre Frumos! Frumosul nu este totuna cu frumusețea estetică, chiar dacă o cuprinde. Frumosul este o filosofie de viață, o etică. Este acel […]
Detalii
Ana, ai deschis cutia Pandorei :))
Unii se calca pe ei insisi „în picioare numai ca să-si duca ideea la bun sfarșit” si fac istorie. – Vaclav Havel imi vine in minte acum dar mai sunt multi multi altii.
Altii „reformuleaza” si apoi sarbatoresc „Intoarcerea armelor.”
Depinde cat de mult crezi in ideea respectiva, presupun.
Vaclav Havel s-a calcat pe el insusi in picioare? ar fi o perspectiva noua; da, unii accepta sa „fie calcati in picioare” de catre ALTII pentru o idee. Numai ca si in acest din urma caz, vorbim despre situari personale deasupra orgoliilor, despre detasare, despre decizia clara a ce este important in viata etc. „Intoarcerea armelor” nu este reformulare in sensul in care o gandeam eu: este, dimpotriva, ramanerea agatat de ideea „pierduta”, vendetta, reglare de conturi; arareori demersul asta are ceva constructiv in el…
Inainte sa permiti altora sa te calce in picioare calci tu peste nevoile, dorintele si angoasele tale, calci peste orgoliu si tot ce ai mai scump si faci inimaginabilul: te lasi calcat in picioare. Cel putin eu asa vad lucrurile… Loc de interpretare este destul, oricum.
„amanerea agatat de ideea “pierduta”, vendetta, reglare de conturi”
Pai astea nu mai sunt idei, deja sunt fixatii :))
Te referi cumva la alunecarea pe panta fanatismului si/sau a incapatanarii copilaresti ?
O idee se apara pana la capat. Este vorba de responsabilitate, profesionalism, Pana la urma trebuie sa tratam cu maxima seriozitate ceia ce facem, sau intradevar putem mima profesionalismul ca sa crestem pana cand intalnim pe cel/cea care nu va tolera duplicitatea si superficialitatea.