Secțiune susținută de

Povestea “magarului” care a gasit calea de mijloc

Portal HR \ Opinia consultantului \ Povestea “magarului” care a gasit calea de mijloc

Intotdeauna e mai usor sa intelegem lucrurile daca le vedem puse in practica. Probabil ca asta este si motivul pentru care simpla teorie de dezvoltare personala pare hilara in absenta exemplelor de oameni care nu s-au limitat cu ce le ofera viata, ci s-au apucat cu amandoua mainile sa faca lucruri frumoase. Astfel de povesti sunt cele de career renegades pe care le cunoasteti deja de ceva vreme, dar la fel de interesante ni se par „naratiunile” celor care, desi merg cu consecventa pe drumul ales la un moment dat, reusesc sa lungeasca zilele si anii si sa faca, mereu, mai mult.

O astfel de poveste este cea a lui Razvan Penescu, Senior Manager la PriceWaterhouseCoopers si Director la LiterNet. Si voua vi se pare, nu-i asa, o combinatie ciudata. Cum poate cineva care lucreaza intr-o companie Big 4 (unde este bine stiut ca notiunea de timp liber nu exista) sa fie in acelasi timp initiatorul si sustinatorul implicat direct al unuia dintre cele mai de calitate site-uri culturale de la noi cu o istorie de peste 11 ani? Cum a ajuns la aceasta combinatie si cum reuseste sa faca mai mult decat sa supravietuiasca muncind zilnic in amandoua? Si intrebari mai sunt multe, dar credem noi ca oricat am incerca sa ne dam cu presupusul, cel mai bine este sa il lasam pe Razvan sa se povesteasca.

Cine acceseaza profilul tau de pe Linkedin risca sa fie uimit de combinatia de pozitii pe care le ocupi in clipa de fata (si, de altfel, de ceva vreme): Director la LiterNet si Senior Manager la PricewaterhouseCoopers Romania. Care e explicatia acestor joburi simultane atat de diferite?

„A fost odată un măgar flămând şi însetat care avea în apropierea sa o grămadă de fân şi o găleată cu apă. Nehotărât, măgarul privea la stânga şi vedea grămada de fân, privea la dreapta şi vedea găleata cu apă. Cum amândouă îl atrăgeau cu aceeaşi putere, nu reuşea să se decidă pentru nici una din ele. În cele din urmă a murit pentru că nu s-a hotărât dacă îi era mai mult foame, sau mai mult sete.”

De mic am fost un astfel de măgar. Din fericire povestea mea nu s-a sfîrşit tragic, ci am găsit calea de mijloc menţionată de tine. Pot să îţi povestesc în cîteva paragrafe cum m-am aşezat pe această cale.

Am învăţat să citesc înainte să merg la şcoală, iar în clasa I-a m-am lipit de o învăţătoare care colabora la Gazeta Matematică. Pînă prin clasa a X-a am mers în paralel cu cititul şi cu socotitul. Citeam enorm, dar aveam rezultate bune la Olimpiade de matematică şi mai ales la concursurile Gazetei Matematice, concursuri care încurajau mai mult creativitatea şi inovaţia decît Olimpiadele clasice (aş zice chiar că aveam rezultate bune şi pentru că citeam mult, iar mintea mea putea să facă legături specifice literaturii şi să le aplice în rezolvarea unor probleme matematice).

În clasa a X-a am descoperit teatrul (Andrei Şerban a fost primul nume important din viaţa mea teatrală, urmat la scurt timp de Silviu Purcărete, Liviu Ciulei, Mihai Măniuţiu, Victor Ioan Frunză, Alex Darie şi mulţi alţii). În anul II din Facultatea de matematică am descoperit că nu sînt chiar genial la matematică şi că nici nu îmi doresc să sacrific cititul şi teatrul ca să devin genial în matematică. La finalul facultăţii (în 1998) am decis că nu vreau să fiu nevoit cînd intru într-o librărie să aleg o singură carte din motive financiare, aşa că mi-am căutat o slujbă bine plătită. Din fericire Arthur Andersen mi-a respins CV-ul, iar PwC mi l-a acceptat. (Arthur Andersen şi PwC erau două din cele 5 mari firme de audit şi consultanţă financiară din acel moment. AA s-a desfiinţat în urma scandalului Enron în 2002).

Aşa am ajuns la PwC. Poziţia de Senior Manager mi-au adus-o cei 12 ani de muncă şi acumulare de cunoştinţe şi experienţă care au trecut de
atunci.

Imediat după ce am fost angajat de PwC am început să povestesc colegilor de birou despre spectacolele de teatru pe care le vedeam. Ca să îi ajut să ajungă la teatru am pus programul teatrelor la care mă duceam eu într-un Excel săptămînal. Excelul a părut interesant multor oameni şi a început să fie trimis de colegii mei şi altor prieteni, a ănceput să circule. De la Excel, împreună cu un webmaster „întîlnit” printr-un prieten comun, s-a ajuns la LiterNet, adăugînd pe rînd cronici de spectacole, articole culturale, e-book-uri.

Şi pentru că păream mai important şi mai credibil cînd discutam cu un autor dacă eram Director la LiterNet, mi-am zis Director, deşi la fel
de bine puteam să îmi zic Redactor-Şef sau Corector. Practic fac orice e nevoie.

M-am lungit. Pe scurt: simt că am nevoie de ambele dimensiuni, de cea artistică-emoţională la fel de mult ca de cea cifric-raţională. Şi ştiinţa şi arta mă satisfac dacă au un nivel adecvat înţelegerii mele şi dacă mă provoacă într-un fel care să mă împingă puţin mai departe. Ambele îmi par că au misterul lor şi permit imaginaţiei să zburde. Îmi place statusul pe care mi-l aduc amîndouă, împreună şi separat, şi îmi
permit să fac voluntariat la LiterNet pentru că muncesc pentru PwC.

Nu cred aş putea să mă limitez la una din ele, probabil că m-aş simţi amputat şi probabil că mi-aş pierde mult din capacitatea de a face asocieri bazate pe transfer de structuri dintr-o zonă în alta, capacitate care e la baza gîndirii mele.

Povestea lui Razvan nu se termina aici. In cateva zile vei putea citi pe PortalHR cum impaca Razvan timpul si munca la PriceWaterHouseCoopers cu cea de la LiterNet.

Data articol: martie 24, 2011

Newsletter-ul Portal HR

100% fără spam