Proiecte pentru reorganizarea timpului de lucru

În procedura de legiferare de la Parlament există două proiecte de acte normative care prevăd reorganizarea timpului de muncă al salariaţilor. Dacă unul dintre ele face referire la stabilirea unui program redus pentru zilele de vineri, celălalt prevede introducerea posibilităţii de a opta pentru săptămâna de lucru de patru zile.

Program de şase ore în zilele de vineri

Reducerea timpului de muncă pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă este inclusă într-o Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii. Aceasta se află momentan la Senat, în consultare publică, şi urmează să intre în dezbatere la comisiile Camerei.

Timpul de muncă pentru salariaţii cu normă întreagă ar urma să fie de 38 de ore pe săptămână, în loc de 40, cât este acum. Astfel, cele două ore ar urma să fie scăzute în ziua de vineri, fără ca angajaţii să aibă de pierdut din drepturile salariale de care se bucură deja.

„Pentru salariaţii cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de opt ore pe zi, de luni până joi, iar vinerea este de şase ore, şi de 38 de ore pe săptămână, fără afectarea salarizării aflate în plată”, scrie în proiectul înregistrat la Senat. Pe deasupra, în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, angajatorii ar putea să opteze şi pentru o altă repartizare inegală a timpului de muncă, însă doar cu respectarea duratei normale de 38 de ore pe săptămână.

În expunerea de motive anexată propunerii de act normativ este explicat că reducerea timpului normal de lucru cu două ore pe săptămână ar avea două beneficii majore: salariaţi care se vor simţi mai bine şi creşterea productivităţii. „Având exemplul unor state europene care, pentru contracararea efectelor crizei economice resimţite de populaţie, au procedat la reducerea timpului de lucru şi la flexibilizarea programului de muncă, ar trebui ca şi membrii activi ai societăţii româneşti să beneficieze de aceste facilităţi. Astfel, se asigură o protecţie în plus sănătăţii fizice şi mentale a salariaţilor, inducându-se, deopotrivă, starea de bine şi optimismul, lucruri care se vor materializa pozitiv prin creşterea calităţii şi productivităţii muncii”, scriu iniţiatorii în documentul citat.

Săptămâna de lucru de patru zile

Instituirea posibilităţii de a opta pentru săptămâna de lucru de patru zile, însă cu un program zilnic de zece ore, este prevăzută de o altă Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii. Aceasta se află la comisiile Camerei Deputaţilor, după ce a fost respinsă de Senat, şi urmează să ajungă la votul decisiv.

Concret, durata normală a timpului de lucru ar urma să rămână de opt ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, însă fiecare angajator ar avea libertatea de a stabili cu salariaţii săi o durată uşor modificată. „Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de opt ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Fiecare angajator stabileşte împreună cu angajatul norma timpului de muncă, aceasta putând fi şi de zece ore pe zi, cu respectarea a 40 de ore pe săptămână”, este specificat în proiect.

Prin urmare, angajatorul, în consens cu salariaţii, ar putea să stabilească o repartizare a timpului de muncă de zece ore pe zi, timp de patru zile pe săptămână. Această variantă ar însemna acordarea săptămânală a trei zile de repaus, de vineri până duminică, de exemplu.

În expunerea de motive a proiectului, iniţiatorul îşi bazează propunerea pe creşterea productivităţii la locul de muncă, încasări comerciale mai consistente în zilele de weekend şi chiar apariţia de noi locuri de muncă.

Atenţie! Cele două propuneri de acte normative NU se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, acestea trebuie adoptate de Parlament, promulgate prin decret prezidenţial şi publicate în Monitorul Oficial.

Articol de Alexandru Boiciuc, preluat de pe Avocatnet.