Puterea verigilor slabe

Nu, titlul nu-mi aparține, este doar traducerea lucrării sociologului Mark Granovetter, realizată încă din anii 70, în care a analizat care a fost sursa ofertelor de job pentru cei care au participat la această cercetare. Concluzia surprinzătoare a fost că ele nu vin de la cercul apropiat de cunoștințe, ci de la cei cu care ne vedem mai rar, dar cu care suntem în legătură, “the weak ties”.

Și asta poate oferi celor care căutau o explicație științifică argumentul ideal pentru a înțelege utilitatea creării unei rețele de contacte, mai ales în căutarea unui job, dar nu numai. Întrebarea care vine natural este de ce oare. Răspunsul cel mai la îndemână este faptul că se învârt în cercuri și între idei cu care noi nu avem de-a face în mod regulat. Pur și simplu au o expunere la informații diferite de ale noastre, ceea ce crește probabilitatea ca oportunitățile de care ei știu să nu ne fie cunoscute. În plus, așa cum noi încercam să construim relații începând prin a oferi, același lucru îl pot face și ei.

Buuun, să spunem că ne-am convins. Și totuși de unde incepem? Săptămânile trecute discutam cu o prietenă care face consultanță de management despre o diagramă care te ajută să pui aceste contacte în locul potrivit, în funcție de frecvența interacțiunii cu ele, în așa fel încât să poți identifica în rețeaua ta de contacte acele “weak ties”.

Începutul majorității discuțiilor de consiliere în carieră pe care le am se învarte în jurul rețelei de contacte. Spre surprinderea mea, de multe ori, zona în care stăm cel mai prost nu e cea de competențe profesionale sau atitudinea, ci modul în care știm să întreținem relațiile cu cei din jur  și să ne dezvoltăm rețeaua de contacte.

De cele mai multe ori, prima discuție este legată de profilul de pe LinkedIn, care, după părerea mea, ca utilizator frecvent, este una dintre rețelele profesionale cele mai utile și încă o resursă insuficient folosită. Primul pas este prezența acolo, al doilea este lărgirea rețelei și stabilirea legăturii cu cei care formează rețeaua noastră de contacte.

Al doilea pas important și discuția cea mai largă de obicei este: cine sunt contactele mele, cine formează rețeaua mea de contacte. Iar aici câteva dintre răspunsuri ar fi: actualii și foștii colegi de la birou, colegii din locurile de muncă anterioare, foștii colegi de la diverse școli sau cursuri absolvite (fie că e vorba despre un MBA sau cursuri scurte de 2-3 zile), persoanele cu care m-am întâlnit în mediul de business (evenimente, colaborări profesionale), prietenii.

Vom vorbi la un moment dat și despre diagramă, dar înaintea acesteia cred că este esențială construirea rețelei de contacte. Un alt obicei care pe mine m-a ajutat până acum și pe care îl păstrez este ca după fiecare eveniment la care particip, fiecare carte de vizita pe care o primesc, să ajung în fața unui PC și să ma conectez cu persoanele respective pe LinkedIn.

La ce îmi folosește asta? La foarte multe: în momentul în care am o întâlnire cu cineva pe care nu îl cunosc încă sunt mari șansele să îi găsesc profilul în această rețea și să îmi fac o idee despre experiența persoanei; dacă îmi doresc să ajung la cineva, fac aceeași căutare și de cele mai multe ori persoana se află deja în rețeaua de contacte a unei persoane cu care sunt deja în legătură, chiar dacă persoana pe care o caut este peste ocean sau chiar pe continent dar mai departe puțin, îl pot gasi la distanța unui email:-), pot vedea ofertele de joburi postate de cei din rețeaua mea de contacte, prietenii sau cunoștințele mele îmi pot transmite joburile prezente în rețea care mi s-ar putea potrivi.

Dacă nu v-am convins încă, “take a leap of faith” și încercați totuși să vedeți singuri câte din soluțiile de mai sus funcționeaza pentru voi. La bună conectare 🙂

Save

Save