Recrutorul este prietenul tău

Cartea pe care v-o recomandăm azi în colaborare cu Okian are cel puțin două avantaje majore: este concisă (51 de pagini), deci nu vă puteți plânge că nu aveți timp să o citiți, și ne provoacă să ne regândim procesul de căutare a unui job încă din titlu: „The Recruiter is Your Friend – This Ain’t Your Granddaddy’s Job Search”.

Ideea unei relații de prietenie între candidat și recrutor ni se pare cu atât mai ambițioasă în peisajul realităților locale în care, din păcate, nemulțumirile abundă de fiecare parte. Și totuși, îndrăznim să vă propunem măcar un exercițiu de imaginație și să considerăm că e posibil ca afirmația aceasta să ne ajute considerabil în găsirea unui nou loc de muncă (în acest scop, prin recrutor înțelegem noi nu doar recrutorul extern ci și despre recrutorul intern, cel care lucrează în departamentul de HR al companiilor în care am vrea să ajungem).

Revenind la carte, înainte de a parcurge demonstrația autoarei și a descoperi ce trebuie să știm atunci când ne căutăm un job, cum trebuie să ne schimbăm perspectiva și atitudinea, cum se scrie un CV (și ceva în plus), de ce avem nevoie de recrutori și cum arată căutarea unui job în viitor, ne-ar plăcea să zăbovim puțin asupra unei idei care ne-a atras atenția în introducere (și pe care, de altfel, am mai subliniat-o și noi în câteva rânduri): „I do not believe that you can decide what to do with your life by taking a personality test. This is something that only you can decide after exposing yourself to a wide variety of stimuli – and possibly a vacation here and there.” (p.vii) Da, absolut de acord: niciun test de personalitate nu ne poate ajuta să luăm o decizie corectă despre ce ar trebui să facem în viață (și cu viața noastră). Astfel de decizii se iau abia după ce am încercat mai multe tipuri de activități și ne-am permis și câte o pauză din când în când. 🙂

Prinși în cușcă?

În plus, autoarea insistă pe faptul că senzația de animal în cușcă pe care este posibil să o avem atunci când încercăm să controlăm ce (ni) se întâmplă în carieră este doar… o senzație. În realitate putem controla lucrurile cel puțin pentru că nimânui altcuiva nu îi pasă mai mult de viitorul nostru decât nouă (sau așa ar trebui să fie… sublinierea ne aparține). În termeni „americani”, asta presupune să devenim CEO-ul carierei noastre. Dacă nu vă recunoașteți în acest jargon, e ok să rămâneți la prezumția de control. De acolo lucrurile încep să se clarifice.

Comparația cu poziția de CEO al carierei noastre este însă utilă măcar pentru a înțelege de ce căutarea unui job și managementul unei cariere nu sunt în sine joburi comode. Orice „culcare pe lauri” riscă să ne ducă într-o fundătură, de unde importanța cântăririi atente a pașilor următori și a relațiilor pe care trebuie să le cultivăm… în permanență.

Ce să (încetăm) să mai facem

Deși în situația de criză economică e posibil să avem o aversiune la sfaturi, multe din ideile pe care este construită cartea ni se par de aplicat de mâine (evident, cu câteva nuanțe în tentă locală), așa că vi le împărtășim ca atare:

1. Nu mai aplica la joburile făcute publice (fie că este vorba de site-uri de joburi sau de anunțuri din ziare). Motiv? Joburile cele mai căutate nu sunt făcute publice.

2. Folosește internetul ca să îți dezvolți rețeaua, nu ca să aplici la joburi.

3. Poți să îți dezvolți rețeaua de contacte oriunde (chiar și la ieșirile la „o bere” cu colegii.)

4. Privește relația cu potențialul angajator în termeni similari cu o relație personală (asta presupune și să consideri interviul ca o oportunitate de a afla mai multe despre potențialul angajator, evitând astfel poziționarea în postura de „interogat fără drepturi”.)

5. O atitudine nepotrivită nu atrage succesul. Ideea de bază (și în căutarea unui job sau managementul unei cariere) este să îți păstrezi mintea și atitudinea deschise, să ceri și să oferi ajutor.

6. Privește CV-ul ca pe o modalitate de a-l convinge pe angajator să cumpere. Accentul nu ar trebui să cadă pe tine, ci pe crearea nevoii de a cumpăra.

7. Gândește-te la recrutori ca la aliați nu dușmani. Află cât mai multe informații despre firmele de recrutare cu care lucrezi și descopera-le pe cele care te pot ajuta să găsești jobul dorit.

8. Gândește în perspectivă. Fă-ți un site/blog. Dezvoltă-ți și promovează-ți brandul online.

9.  În viitor, importanța confidențialității în procesul de căutare de job va fi critică (mai ales având în vedere cât de „mică” a devenit lumea rețelelor sociale). Alege cu atenție unde, cum și către cine îți comunici intențiile.

10. Compară-ți CV-ul cu o masă echilibrată. Friptura de pui este experiența ta profesională ca angajat. Piure-ul sunt proiectele suplimentare de la locul de muncă, alte activități, voluntariate sau proiecte de internship. Certificările profesionale și diplomele sunt garnitura de fasole verde. Cuvântul de ordine este: un meniu echilibrat. Un CV cu prea multă garnitură de fasole verde e greu de marketat.

Câștigă cartea „The Recruiter is Your Friend”:

Dacă ideile de mai sus ți-au trezit interesul, ai posibilitatea să citești toată cartea oferită de PortalHR în colaborare cu Okian. Scrie-ne la office@portalhr.ro și explică-ne ce crezi că ai greșit în managementul carierei tale profesionale până acum sau în căutarea unui job. 2 din cele mai convingătoare mesaje vor câștiga câte unul din cele 2 exemplare ale cărții „The Recruiter is Your Friend – This Ain’t Your Granddaddy’s Search” de Kristen M. Hallows. Asteptam mesajele voastre până pe data de 6 iulie 2012 pentru a decide câștigătorii. Mulțumim și… succes!