Referințele

Oferirea referințelor este o responsabilitate atât față de persoana care cere aceste referințe cât și față de cea despre care ele sunt cerute. Recunosc că nu vad niciun motiv care să justifice oferirea de referințe inexacte (indiferent dacă inexactitatea rezidă într-un ton mai degrabă negativ sau, dimpotrivă, exagerat de pozitiv față de cel pe care realitatea obiectivă l-ar cere).

Bineînțeles că de cele mai multe ori referințele sunt cerute și oferite cu bună credință și corectitudine. În practică am întâlnit și câteva situații în care lucrurile nu stau chiar așa:

– oferirea de referințe pozitive este privită ca un gest de politețe/ prietenie: “dă-mi un text cu ce vrei să scriu despre tine și îl voi semna”;

– referintele bune sunt negociate la un loc cu compensațiile financiare în cazul negocierii “despărțirii amiabile” între angajat și angajator, ceea ce face ca ele să nu fie o caracterizare obiectivă a persoanei, cât o forma de “plată în natură”.

– oferirea de referințe negative este evitată: “nu contează cum a fost când a lucrat cu mine, nu-i pot sabota șansele următoare” sau “lasă că o să afle noul angajator pe propria lui piele pe cine angajează”

– referințele sunt în mod deliberat prezentate într-o tonalitate negativă semnificativ crescută față de cum ar fi cazul – de cele mai multe ori în baza unei situații tensionate interpersonale de la fostul loc de muncâ și nu a performanței profesionale propriu-zise;

– candidatul pune în practică strategii dintre cele mai creative pentru a direcționa cererea de referințe către o persoană “potrivită”: în cel mai bun caz oferă numele unei persoane cu care a fost/ a rămas în relații foarte bune (adeseori mai mult de prietenie decât profesionale); în cel mai rău caz, candidatul oferă un numar de telefon al unui prieten sau al unei rude care pur și simplu răspunde ca și cum ar fi un fost coleg sau supervizor…

– potențialul angajator cere referințe fără a-i spune acestuia din urmă pe cine intenționează să contacteze și fără a-i cere acordul. Sunt frecvente cazurile în care potențialul angajator contactează astfel pe cineva de la locul de muncă pe care candidatul intenționeaza să-l părăsească, aceasta putând fi  sursa unor situații extrem de neplăcute ;

– candidatul oferă potențialului angajator numele și datele de contact ale unor persoane care pot oferi referințe fără ca în prealabil să le ceară acestora permisiunea;

Probabil că lista de mai sus poate continua cu diverse aspecte care viciază gradul de utilitate al unei referințe. În general, eu cer referințe verbal. Chiar dacă există referințe scrise, prefer să le verific într-o scurtă convorbire cu persoana care le-a oferit. Într-o discuție ai la dispoziție și alte elemente decât cuvintele scrise pe o foaie de hârtie: tonul și inflexiunea vocii, pauzele de vorbire etc.