Sa dam timp timpului…

Aceast indemn apartine lui Francois Mitterand si cred ca poate reprezenta solutia la dilema “nu am timp” cu care ne confruntam deseori.

Dar cum “dam timp timpului”? Cred ca fiecare are propriul sau raspuns la aceasta intrebare si are propria sa “reteta” de a-si trai timpul.

Inspirata de Jean Loius Servan-Schreiber, in randurile de mai jos voi impartasi 7 metode care au dat rezultate atat in cazul meu cat si in cazul clientilor mei.

1. Am inteles ca timpul meu = viata mea. In cazul meu aceasta afirmatie a fost cea care mi-a deschis preocuparea pentru “gestionarea eficienta a timpului meu”. Din acel moment, faptul ca “nu am timp” pentru ceva important pentru mine mi s-a parut fals. Daca timpul este viata mea, este ca si cum nu as avea timp sa imi traiesc viata!

Mai mult, am devenit ceea ce Jean Loius Servan-Schreiber numeste un “maniac al vietii”. Am aceasta manie – cum sa imi traiesc viata mai bine, mai frumos, mai “rotund” si o urmaresc cu incapatanare zi de zi.

2. Eu sunt cea care decide si imi asum responsabilitatea si consecintele deciziilor (alegerilor) mele. Traiesc inter-dependent, fiind in diverse structuri sociale (familie, grup de prieteni, grupuri profesonale etc) si fiind evident influentata de acestia. Ma bucur de a fi impreuna insa decid sa fiu “posesiva” cu timpul meu. Am grija sa fiu inconjurata de oameni care imi dau energie pozitiva si sunt selectiva cu anturajul meu.

3. Accept ca nu pot stapani timpul, ci doar pot gestiona mai bine modul in care eu ma raportez la timp. Timpul nu se controleaza, nu suntem “managerii” timpului nostru. Pentru mine, timpul este de fapt o iluzie, o curgere pe care incerc sa o incadrez cu instrumentele mele limitate. Sunt de acord cu provesbul spaniol – se spune ca timpul este un individ curtenitor: in loc sa ne luptam cu el, il putem atrage de partea noastra.

4. Stiu si invat sa imi accept limitele. Rezist (uneori cu greu) tentatiei sa a ma inplica in toate proiectele sau a raspunde la toate invitatiile sociale ale prietenilor mei. Imi accept oboseala si imi respect nevoia de odihna. Spun NU.

5. Am ritualuri. Mult timp am considerat ritualurile rigide, constrangatoare si mecaniciste. Acum ma bucur de ritualurile mele – merg la lectii de tango o data pe saptamana, fac exercitii fizice in fiecare zi, vizitez minim un loc nou o data pe an. Ritualurile imi dau stabilitate si ritm in viata mea. Incep ziua si inchei ziua similar cu intrebarea: cum imi voi petrece astazi timpul/cum mi-am petrecut astazi timpul.

6. Sunt onesta fata de mine insami. Cand ma surprind ca mereu nu am timp pentru o activitate sau o persoana, ma intreb: Cata importanta reala le acord? Ce evit? De cine fug? Ce ascunde de fapt aceasta lipsa de timp?

Cand ma surpind mereu “pe fuga” ma intreb: Ce este sub aceasta agitatie? In ce mod a fi mereu “prinsa” este cea mai buna metoda pentru a fugi de mine, de golul meu interior, de tristetea mea?

Iar raspunsurile nu intarzie sa apara si sunt uneori surprinzatoare…

7. Invat permanent despre cum imi pot folosi mai bine timpul. Citesc, caut sisteme (deocamdata favoritii mei sunt Stephen Covey si Leo Babauta – Zen to Done).

Rezultate? Mai putina goana, mai mult echilibru. Mai multe lucruri facute cu placere si pasiune. Mai multa relaxare. Mai multa atentie. Mai putine relatii, dar mai profunde. Mai multa bucurie de a trai.

Voi cum dati timp timpului?