Și recrutorii sunt oameni

În pofida „zvonurilor” că nu ar fi așa, acesta este adevărul. 🙂 Candidații îi învinovățesc pentru că nu le răspund la timp, clienții sunt nemulțumiți pentru că nu le prezintă suficiente profile interesante, dar ambele „tabere” au nevoie de ei, oricât de greu le-ar fi să recunoască acest lucru.

Dincolo de amuzamentul afirmației, articolul de pe Recruiter.com pe care vi-l recomandăm azi ne-a atras atenția prin faptul că pune punctul pe i, adică lămurește clar și concis câteva din aspectele critice ale meseriei pe care am ales să o facem și pe care chiar nu o poate face oricine (poate ar mai fi de subliniat aici că nu ar trebui să o facă oricine, dar deja asta e o altă discuție).

Autoarea, recrutor și ea, are într-o zi revelația faptului că clienții o consideră un „rău necesar” și nicidecum un partener strategic pentru succesul organizației lor. Asta în pofida faptului că are o colaborare de mulți ani cu ei, că le-a plasat candidați valoroși care au performat etc. Dincolo de dezamăgirea pe care o înțelegem foarte bine, iată câteva din argumentele pe care ea le aduce în favoarea reconsiderării rolului și imaginii recrutorilor:

1. Recrutorii fac recrutarea să pară ușoară.

Aici am adăuga noi faptul că este, evident, vorba despre cei care știu să își facă bine meseria. Și o fac atât de bine încât mulți care privesc din afară au senzația că, dacă ar avea timp, ar putea să facă și ei recrutare fără probleme. În realitate, recrutorul bun nu se naște, se face în timp (ca în oricare altă meserie). Recrutarea necesită un întreg set de competențe specifice a căror absență nu poate fi defel contrabalansată de un „nas bun atunci când e vorba de oameni”.

2. De multe ori, managerii nu știu să selecteze profilele cu adevărat valoroase

Din păcate, cel puțin la fel de des, solicită mult mai multe profile decât cele incluse pe lista scurtă, refuzând să se bazeze pe capacitatea recrutorului de a face o selecție riguroasă. Mai mult nu înseamnă mai bine în această meserie și un recrutor bun poate dovedi acest lucru, economisind timp și resurse.

3. Managerii au senzația că plătesc prea mult pentru recrutare

Poate tocmai pentru că mulți profesioniști din alte zone funcționale trăiesc cu impresia că, dacă ar avea timp, ar putea face ei singuri recrutarea, li se pare că tarifele recrutorilor sunt aberante. În realitate, în spatele unei liste scurte stau multă muncă, un efort de networking constant, ore lungi petrecute în interviuri și evaluări, luări de referințe etc. Iar dacă ne gândim la cât de greu se găsesc profesioniștii performanți în piața actuală, atunci teriful unui recrutor bun este mai degrabă o economie de cost decât o gaură în buget.

Citiți și restul argumentelor pentru care merită reconsiderată imaginea recrutorilor, în articolul Recruiters Are People Too.