Stresul nostru cel de toate zilele

…dă-ni-l nouă, dar nu prea des! Numai azi, că avem deadline.

Ar fi bine să meargă așa simplu. Un pic de adrenalină care să ne ajute cu un proiect pe ultima sută de metri, iar apoi întregul nostru sistem fizic, psihic și emoțional să revină la normal, la non-stres. Dar nu e chiar așa.

Se vorbește mult despre stres, dar parcă nu e tratat cu seriozitatea cuvenită. Cei mai mulți dintre noi ne plângem de stres când ajugem la niște simptome îngrijorătoare pentru starea noastră de sănătate și nu prea facem mare lucru ca să ne ocupăm de el. Unele companii chiar au introdus între criteriile de evaluare a performanței ”Stress management”, fără să ofere însă prea mult suport în antrenarea acestui skill.

Sunt trei tipuri principale de stres: stressul bun, cel rău și cel diabolic. Cel bun este cel despre care menționam la începutul articolului, cel care ne ajută să dăm rezultate rapid și eficace. Aduce entuziasm și creativitate, dar poate scăpa foarte repede de sub control. Stimulii ajung la creier, la hipotalamus, care generează reacția de ”luptă sau fugi”, se eliberează adrenalină și alte tipuri de hormoni care solicită corpului să apeleze la toate resursele lui de energie pentru a face față solicitării. Numai că cititorii interni care spun că ”pericolul” a trecut nu funcționează atât de rapid. Este nevoie de mult timp după ce evenimentul stresant s-a întâmplat, ca să se permită corpului să revină la starea de relaxare. Din această cauză, e ușor de ajuns în starea de stres rău. Atunci apare plictiseala, frustrarea, oboseala, unele simptome fizice precum durerile de cap sau probleme ale tractului digestiv, sau starea de iritare permanentă. Nu mai e apoi decât un pas până la stresul diabolic, care poate avea aspecte simptomatice gen atac de cord, ulcer, anxietate, depresie.

În ziua de azi, starea de stres rău apare în special ca o consecință a unui sentiment interior cum că abilitatea aparentă de a face față solicitărilor este cu mult sub solicitările aparente care vin din mediu. Cheia stă în a echilibra balanța, reevaluând modul în care percepem și interacționăm cu mediul în care trăim, pentru că acesta determină felul în care armonizăm solicitările cu abilitatea de a le face față.

De aceea, tehnicile de eliberare de stres uneori nu par să funcționeze. Mai au nevoie și de altceva – recadrarea percepțiilor.