Tu cât de mult te implici în ceea ce faci?

De cele mai multe ori mă găsesc judecând oamenii după patru criterii: lipsa sau prezenţa pasiunii, rezistenţa în faţa propriei subiectivităţi, capacitatea de a fi sau nu “comercial” şi după responsabilitatea de care dau dovadă. Toate acestea pot fi grupate într-un concept mai permisiv numit atitudine. Sau, dacă vrem să rafinăm exprimarea, putem particulariza şi spune: atitudine obiectivă, atitudine responsabilă, plină de pasiune, necomercială etc.

Înainte de a face trecerea spre domeniul despre care se scrie pe acest portal, propun să mai zăbovim puţin asupra a două exemple. În primul rând luăm exemplul lui David, din Sfintele Scripturi. Cioban cu însuşiri de rege păzeşte cu străşnicie turma familiei. Dacă se întâmpla ca un leu sau un urs să îi răpească o oaie, el înfrunta fiara pentru a-şi recupera ce era a lui. Îşi risca viaţa pentru lucrurile ce-i erau încredinţate, fără a gândi că poate lupta pentru o “cauză-oaie” moartă.

Exemplul al doilea îl are în vizor pe Rafa Nadal. În interviuri spune că el da 100% din ce poate în orice moment al meciului şi că nicio partidă nu e câştigată sau pierdută decât după ultima minge. Pe teren, fie că este condus sau e la cârma partidei, fie că are 1-0 la seturi şi 5:1 în decisiv, Nadal aleargă şi loveşte cu aceeaşi determinare. Nu-şi permite o clipă de răgaz, nu slăbeşte ritmul, nu face niciun cadou adversarului, ignoră durerea de la genunchi şi publicul neprietenos.

Am dat aceste exemple pentru a ajuta la construirea unui punct de vedere cu privire la ce fel de angajaţi, colaboratori, voluntari, cetăţeni ar trebui să fim. Cred că indiferent de nivelul social sau profesional la care ne aflăm trebuie să ne educăm spre a semăna cu David sau cu Nadal. Atitudinea noastră faţă de talentele, sarcinile, abilităţile sau lucrurile încredinţate ne va face de evitat sau de neînlocuit într-o companie, într-un sport, într-un cerc de prieteni.

În context organizaţional, a avea atitudinea eroilor noştri poate însemna: să ajungi mereu la timp, să nu tragi de timp la birou, să nu-ţi bârfeşti colegii, să fii responsabil cu mobilierul şi utilităţile biroului, să spui “bună ziua” portarului şi doamnei de serviciu, să tratezi toate sarcinile cu importanţa cuvenită, să fii constant, să cauţi să fii printre cei mai buni, să nu te plângi.

Pentru un astfel de angajat, performanţa şi responsabilitatea fac parte din modul lui de viaţă. El e motivat intrinsec şi se priveşte fără reproş în oglindă în fiecare dimineaţă. Indiferent ce va face în ziua care îi stă în faţă el se va implica 100% cu ce este, ştie sau poate.