Unde te vezi peste 5 ani?
Dupa intrebarea „povesteste-mi despre tine„, cea despre viziunea de viitor este una dintre cele mai des intalnite in majoritatea interviurilor de recrutare. E firesc deci, atunci cand te pregatesti pentru discutia cu evaluatorul, sa iti pui problema care este „cel mai potrivit raspuns” ca sa faci cea mai buna impresie sau macar una suficient de buna pentru a trece in etapa urmatoare a procesului de evaluare.
Asa cum spuneam si in alte articole despre practica interviului, nu recomandam nimanui sa invete raspunsuri pe dinafara si sa le redea ca atare in timpul interviului . Impresia buna nu e data doar de combinatia de cuvinte, ci si de calitatea ideilor si de pertinenta raspunsului. In contextul acesta, intrebarea despre viitor poate fi o tema buna de antrenament.
In orice situatie, dar mai ales in contextul interviului, este util ca raspunsul la o intrebare sa aiba in vedere motivul pentru care ea a fost pusa. Intervievatorul poate sa puna aceasta intrebare pentru ca:
1. Vrea sa inteleaga mai bine care este orizontul tau de asteptari in cariera.
2. Incearca sa isi dea seama care sunt valorile si motivatiile dupa care te ghidezi.
3. Vrea sa inteleaga in ce masura contextul organizatiei pentru care ar urma sa lucrezi poate sa iti satisfaca asteptarile de evolutie profesionala.
4. Cauta de stabileasca daca si ce obiective ai si cum ti-ai propus sa le atingi.
5. Vrea sa vada in ce masura ai capacitatea de a creiona consecvent un traseu profesional.
Lista ar putea continua, dar mai mult ca sigur ar fi vorba de variatiuni pe aceeasi tema. In contextul ideilor de mai sus, raspunsul tau la intrebarea „unde te vezi peste 5 ani” ar trebui sa aiba in vedere cateva aspecte esentiale:
1. In ce masura deciziile pe care le-ai luat pana acum in cariera/job evidentiaza un traseu clar si un obiectiv pe care intentionezi sa il atingi? Incearca sa raspunzi la intrebarea despre viitor gandindu-te ca fiecare din alegerile pe care le faci iti aduc sau iti iau ceva. Este firesc sa alegi si in virtutea intuitiei, caci ratiunea poate fi adesea limitativa, dar, daca exista un sistem bine pus la punct, intuitiile au calitatea deosebita de a ne duce acolo unde trebuie.
2. Cand raspunzi la aceasta intrebare e bine sa te gandesti ce comunica raspunsul tau prin prisma unui sistem de valori si motivatii. Vrei doar o evolutie pe scara ierahica sau este mai importanta o imbogatire a jobului in anumite directii? Nu porni de la premiza ca intervievatorul vrea sa auda modestie sau cumpatare, nu ai de unde sa stii asta. Cea mai buna premiza este aceea ca nu are sens sa comunici ceva ce nu esti.
3. Ca sa te antrenezi pentru aceasta intrebare, gandeste-te ce faceai acum 5 ani. Cum s-a schimbat viziunea ta despre job/viata/cariera/meserie in acesti 5 (sau x ani)? 5 ani e mult dar este si putin, mai important este sa iti asumi anumite decizii si sa proiectezi unul sau mai multe obiective in orizontul cunoasterii de acum cu deschiderea sincer afirmata ca lucrurile se pot schimba.
4. Daca nu ti-ai proiectat un orizont de cariera atat de indepartat (desi exercitiul in sine e util si merita sa il faci), poti incerca un raspuns „in pasi mici„. Explica ce iti propui sa faci/sa inveti/sa deprinzi in perioada de timp care urmeaza si cum consideri ca experientele noi te pot ajuta sa devii o varianta mai buna a ceea ce esti acum.
5. 5 ani poate sa fie o perioada mult prea lunga de timp pentru a sta intr-un singur job in conditiile schimbarilor rapide din piata si sunt putine organizatiile care se asteapta sincer la asa ceva. In egala masura insa e foarte probabil ca un potential angajator sa isi doreasca angajati fideli pentru care numarul de ani in sine sa fie mai putin relevant in compatratie cu valoarea pe care o aduc in organizatie si experientelor proprii. Raspunzand la aceasta intrebare e prea putin util sa subliniezi ca nu te dai in laturi de la a parasi o organizatie daca ea nu iti ofera ce iti doresti. Solutia cea mai buna este se te concentrezi mai degraba pe cum ai putea sa iti atingi obiectivele aducand in acelasi timp performanta in organizatie intr-o ecuatie de castig-castig.
Nu in ultimul rand, raspunde la aceasta intrebare respectand un principiu de bun simt dar cateodata prea usor trecut cu vederea: Nu vinde ceea ce nu ai. S-ar putea sa nu iti placa moneda cu care iti plateste cumparatorul.
Adauga comentariu
Atragerea și păstrarea talentelor sunt preocupări majore pentru angajatorii din întreaga lume, însă mai mult de o treime (35%) dintre angajați sunt susceptibili să renunțe la locul de muncă în următoarele 12 luni, Generația Z (38%) și milenialii (37%) fiind cei mai predispuși să plece, potrivit studiului EY 2023 Work Reimagined Survey. Sondajul constată o […]
Detalii
Gerke Witteveen este noul CEO al NN Pensii SAFPAP S.A., începând din 9 octombrie 2023. Gerke o înlocuiește pe Andreea Pipernea, care a condus NN Pensii SAFPAP S.A. în ultimii șase ani, și care va urma noi oportunități profesionale și antreprenoriale în afara NN. Gerke are o experiență de aproape 20 de ani în domeniul […]
Detalii
Wellbeing.ro, unul dintre ei mai importanți furnizori de servicii de wellbeing din România, lansează parteneriatul cu Wellnessentially, o platformă digitală de wellness de ultimă generație care ajută angajatorii să reducă stresul angajaților și să își întărească cultura organizațională prin intermediul experienței gamificate, crescând astfel creativitatea, productivitatea și bună starea generală a acestora. Platforma Wellnessentially este […]
Detalii
Alina Botica este fotografă, cu specializare în fotografia de beauty, portret și cea de boudoir, reușind să facă femeile să se simtă bine în pielea lor ca să-și poată exprima feminitatea și printr-un shooting foto profesionist. N-a fost mereu simplu și nu și-a găsit nișa de specializare dintr-o dată, ci a trecut prin mai multe […]
Detalii
Aceasta intrebare cred ca este una inutila. Nu poti sa stii niciodata ce vei face peste 5 ani. Consider ca HR-ii care pun astfel de intrebari se ghideaza dupa un tipar si nu stiu sa faca recrutare in adevaratul sens al cuvantului.
In plus obiectivele personale se pot schimba in functie de conctura economica, viata personala si de compania in care suntem anagajati.
@Monica, multumim pentru comentariu. Nici noua nu ne plac intrebarile standard. In realitate insa ele sunt destul de des folosite. Dar, daca intrebarea e nepotrivita, speram ca macar raspunsul sa fie inspirat. De de ideea asta am pornit si cu articolul nostru.
important este ca angajatorii sa nu se rezume doar la aceste intrebari standard. Eu sincer m-am plictisit sa fiu intrebata aceste lucruri la interviuri. Sincer cred ca aceste intrebari se pot pune si sub alta forma. Toti angajatorii ar trebui sa se chinuie macar sa puna niste intrebari concrete si la care sa poti sa raspunzi cu adevarat, nu doar intrebari ipotetice la care raspunzi standard.
Am mai dezbatut pe tema intrebarii acesteia parca.
Raman la parerea mea anterioara, mentionata si la un alt articol Portal HR pe aceeasi tema, si anume aceea ca formularea ei nu prea are de-a face cu ceea ce se urmareste prin ea. Nu pot sa consider gresit un raspuns de genul „in Romania” sau „cu copii” sau „in America.” Pentru ca prin din aceasta formulare nu reiese ca angajatorul care o adreseaza se refera la viitorul si planurile in cariera ale candidatului. Ar fi utila adaptarea ei la context si candidat, respectiv „Ce planuri aveti in cariera?” sau „Care sunt obiectivele dumneavoastra in cariera pe termen lung si scurt?”
Orice intrebare e relevanta daca raspunsul primit iti masoara ceva. Tine de tine ca HR sa acorzi semnificatii raspunsurilor, neaparat corelate cu alti indicatori din celelate etape ale recrutarii. De exemplu, eu as pune intrebarea asta ca sa imi dau seama cat de cinic/actor/realist este un candidat in cadrul strict al interviului. Detaliile si legaturile cu alte concepte sunt multe, nu are rost sa incarc inutil comentariul. Raman la ideea din prima fraza, adaugand ca intrebarile standard evidentiaza nuante particulare. Nu intereseaza neaparat raspunsurile primite ci si elementele nonverbale ce le insotesc, abilitatea de a ocoli intrebarile stanjenitoare, curajul de a refuza o intrebare inutila sau in eficienta careia nu crezi, rationamentul critic, etc, etc.
Monica are un plus la capitolul asta…admir persoanele care refuza stereotipurile luate la rang de regula.
@Cristi, @Monica, @Ioana, multumim pentru comentarii. Pana la urma, credem si noi ca important este cum dai sau interpretezi un raspuns. Intrebarea e doar o usa deschisa si fiecare poate alege sa vada mai departe de ea… sau nu.
@Monica si Cristi: Multumesc si eu pentru explicatii, recunosc ca ma ajuta sa vad lucrurile si din alta perspectiva si acest lucru este util oricarui om din HR care tinteste spre evolutie. Multam 🙂
@Cristi: iti multumesc pentru apreciere. De asemenea cred ca ai dreptate in ceea ce zici cu privire la interpretarea raspunsului, intrebarea este cati dintre HR fac aceasta interpretare, sau stiu sa faca. Nu mai zic de faptul ca in multe firme nu exista HR-i si atunci revine managerului general/patronului sa angajeze, si multi dintre acestia chiar nu stiu sa puna intrebari.
Am patit-o la o firma de PR unde patroana, pentru ca nu mai stia ce sa ma intrebe si cred ca nici intrebari nu mai avea pe hartie notate, m-a intrebat de 5 ori cel putin cum mi se pare sediu lor…Eu am fost politicoasa si am raspuns de fiecare data, desi imi venea sa plec de acolo in secunda aceea.
Nu cred ca tine doar de pregatirea la cursuri si traininguri sa facem o recrutare buna, ci tine si de tine ca om, de experienta ta cu oamenii.
Dupa 3 decenii de activitate in cardul aceleiasi companii, a venit timpul sa fiu si eu purtata pe la interviuri pentru un alt job. Recunosc, e o situatie care nu-mi prieste psihic dar nu am incotro, inca nu ma pot pensiona si, in afara de aceasta, personal consider ca avenit timpul ca si in Romania, oamenii trecuti de 50 de ani sa nu mai fie considerati invechiti, batrini si arhaici. Intr-unul din interviuri mi s-a pus si mie intrebarea: unde ma vad peste 5 ani. Sincer, in sinea mea, m-a umflat rasul, conform parerii unanime, sigurul raspuns viabil ar fi fost: la pensie, la cratita, la facut conserve.
Totusi, in cei 30 de ani de activitate, toti lucrati intr-o nationala care a devenit apoi multinationala, am capatat un curaj aparte in a spune lucruri, asa ca am dat urmatorul raspuns :
„Am 52 de ani si doresc peste 5 ani sa fiu la fel de energica, sa imi mentin activitatile pe care le sustin acum si daca se mai poate adauga cu succes ceva in plus. Concomitent, imi doresc o dezvoltare profesionala pentru ca o data cu aceasta sigur se v-a schimba si modul meu de a gandi si a dori ceva de la viitor. Ideal este, totusi, sa ajung pe o pozitie care sa-mi ofere stabilitate si implinire la locul de munca, la fel ca si la fosta companie.”
Se vede ca raspunsul nu a fost apreciat (de vina sa fie sinceritatea mea?! ori iesirea din tipare?!) pentru ca nu am fost eu cea preferata pentru angajare: mi s-a motivat ca sunt „prea calificata” pentru jobul respectiv.
Parerea mea este ca sunt prea multe cuvinte de umplutura, ceea ce inseamna ca sunt si multe goluri, de ambele parti: candidat si recrutor.
Au aparut citeva erori, din fuga tastarii, in comentariul meu de mai sus. Rectific:
” a venit timpul”
” in cadrul aceleiasi companii”
” se va schimba si modul me de a gandii”
Multumesc.