Alexandra Cheșcu: „Să pornești un business de la zero e ca o poveste de dragoste. Trebuie să te arunci cu totul în ce faci, fără plasă de siguranță și să lucrezi 24 din 7”

Sibiul este un oraș captivant care îmbină armonios istoria, cultura și frumusețea naturală. Străzile pietruite, arhitectura medievală și scena culturală vibrantă fac din Sibiu o destinație de weekend sau chiar de vacanță, atât pentru români, cât și pentru turiștii străini. Pe străzile din centrul orașului se găsește și Lullula, o mică afacere antreprenorială specializată în crearea de cadouri lucrate manual și suveniruri. 

Numele Lullula este inspirat din denumirea științifică a ciocârliei (Lullula Arborea), iar scopul atelierului este să ofere atât turiștilor, cât și localnicilor, un loc unde pot găsi cadouri produse în România, născute și crescute cu mult suflet, după cum descrie locul chiar Alexandra Parnică Cheșcu, fondatoarea Lullula.

Alexandra este o fostă jurnalistă care a ales calea antreprenoriatului în timpul pandemiei, având sprijin din partea familiei, care a ajutat-o în primul rând să înțeleagă mai bine ce înseamnă un plan de afaceri și cum se traduce munca în buget. 

Cine ești (nu ce faci) tu?

Sunt Alexandra Cheșcu, trăiesc în Sibiu și sunt o fostă jurnalistă care a luat calea antreprenoriatului.

Dacă ai alege un cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Creativă.

Care sunt persoanele care te-au influențat cel mai mult în deciziile pe care le-ai luat în carieră? Și cum?

Întrucât schimbarea mea de carieră a fost absolut surprinzătoare (și de speriat) chiar și pentru mine, nu a fost cineva anume care m-a influențat în acest sens. Pot spune, însă, că soțul meu, fost jurnalist în domeniul financiar, a fost  cel care m-a sprijinit și sfătuit în drumul meu, mai ales pe partea financiară, pe care la început nu o stăpâneam.

Care au fost cele mai bune decizii în carieră? Dar cele mai proaste? De ce?

Cea mai bună decizie pe care am luat-o a fost să închiriez un spațiu (pentru atelier și magazin) în care mica mea afacere să-și desfășoare activitatea și să „iasă în lume”. A fost o decizie greu de luat, pentru că era în plină pandemie și domeniul în care activăm se bazează într-o proporție destul de mare pe turiști. Acest lucru ne-a demonstrat însă că putem să facem față și perioadelor dificile, iar, în plus, ne-a adus foarte mulți clienți noi. 

Decizii proaste nu-mi prea amintesc să fi luat, întrucât consider că o greșeală este o lecție. Din ele învățăm cel mai mult.

Cum ai decis că ai nevoie de o schimbare?

Am fost jurnalistă multă vreme, dar, mi-am dat seama că mult prea multă realitate, pe care în meseria aceasta nu ai cum s-o eviți, îmi afectează starea de bine. Stresul continuu și faptul că eram mereu „în priză”, m-au făcut să iau decizia drastică de a renunța la ce făceam.

Cum s-a schimbat identitatea ta profesională după ce ai decis să mergi pe cont propriu?

În sufletul meu sunt același om, însă decizia de a porni pe cont propriu este una care implică foarte multe riscuri. Domeniul în care activez acum – cel al cadourilor și al produselor turistice – este complet diferit de jurnalism. Ce facem noi bucură, nu stresează. Produsele noastre lucrate manual, cu multă energie pozitivă, aduc vești bune și îi fac pe oameni să zâmbească. Indiferent că sunt din România, Australia, Noua Zeelandă, Europa, New York sau Alaska. Pot spune că starea bună pe care ne străduim să o transmitem (și pe care, cred eu, o transmitem) este cel mai mare câștig ca business și ca oameni.

Ce metode de sprijin ai folosit pentru această schimbare?

Sprijinul la care am apelat a fost în proporție de  99% mental, pentru că am început de la zero, fără fonduri și fără investiții. Afacerea a crescut organic, cu multă muncă și pasiune.

Care au fost cele mai mari provocări?

Începutul pandemiei a reprezentat un moment de cotitură, pentru că am crezut că totul s-a sfârșit. Produsele noastre erau în mare parte turistice și exact turiști nu mai aveam. Nu s-a dovedit să fie așa, pentru că tocmai pandemia ne-a forțat să fim creativi și să dezvoltăm dimensiunea bazată pe cadouri. A fost foarte greu. Am muncit foarte mult fără să vedem vreun beneficiu, însă, după luni bune de muncă au început să apară primii clienți pe zona asta. Și ei au continuat să vină.

Cum integrezi work-life balance în munca ta de zi cu zi?

Business-ul este o afacere de familie. Am început-o singură, însă, pentru că ea continuă să crească, acum lucrez împreună cu soțul și sora mea. Munca și viața de familie sunt acum interconectate, toată lumea făcând câte ceva. În concluzie, afacerea noastră a devenit un soi de membru al familiei.

Cum definești rutina? Te ajută în vreun fel în munca profesională?

Cred că rutina este „un rău necesar” până la un punct, pentru că e nevoie de multă auto-disciplină, mai ales când nu ai un șef care „să-ți sufle în ceafă”. O rutină, care să te ajute să aduci lucrurile la bun sfârșit, în condiții de deadline-uri, mai ales, este absolut necesară. În același timp, ea este și sursa mediocrității, de aceea în munca mea, fac mereu incursiuni în afara zonei de confort. Necesitatea de a diversifica și înnoi mereu produsele ne ține în priză și nu ne lasă să ne plafonăm.

Care sunt oamenii pe care te bazezi în ceea ce faci? Ce calități cauți la colaboratori?

Familia este principala pe care mă bazez, iar oamenii cu care ne place să colaborăm sunt cei creativi, liberi în gândire, îndreptați spre inovație și serioși.

Care sunt modelele tale?

Nu am un model anume, însă urmăresc activ și cu interes business-uri mici din SUA, în special, care au moduri inedite și neconvenționale de promovare și de atragere a clienților.

Dacă ar fi să dai un sfat cuiva care vrea să îți calce pe urme, care ar fi acela?

Să pornești un business de la zero e ca o poveste de dragoste. Trebuie să te arunci cu totul în ce faci, fără plasă de siguranță și să lucrezi 24 din 7. De aceea trebuie să găsești acel ceva care îți face sângele să fiarbă și care te scoate din orice rutină.

Pentru că nu e întotdeauna ușor, și nimic nu decolează din prima, trebuie să ai ceva bani puși de-o parte sau o sursă financiară care să te ajute să trăiești până îți pui afacerea pe picioare. Riscurile calculate și banii aceștia te vor ajuta să bați statisticile care spun că majoritatea afacerilor eșuează în primii doi ani.

Care a fost cea mai mare recompensă personală pe care ai obținut-o în urma deciziei de a renunța la cariera anterioară și de a te lansa în antreprenoriat?

Am învățat multe despre mine în anii aceștia, iar cel mai important lucru câștigat este încrederea că mă pot descurca în orice situație. Consider că toți suntem călători pe mare. Unii dintre noi suntem parte a echipajului, iar alții căpitani de vas. Oricine poate naviga pe o mare liniștită. Adevărata putere se vede când e nevoie să cârmuiești o barcă sau o corabie, pe o mare învolburată.

Cum ai reușit să îți menții motivația și determinarea în fața provocărilor obișnuite ale antreprenoriatului?

Când ești pe cont propriu întâlnești multe situații care te pot dărâma mental. Cred că cel mai greu lucru dintre toate este să-ți păstrezi încrederea în tine și cumpătul. Pe mine m-a ajutat mereu – culmea – motto-ul acela de la whiskey: Keep walking.

Cum definești tu inspirația și de unde îți iei această inspirație?

Inspirația este calitatea extraordinară a minții de a crea momente Aha!. Nu caut niciodată inspirația. Când am o problemă de rezolvat nu caut activ rezolvarea. Le dau minții și subconștientului „temă pentru acasă” cu respectiva problemă și apoi las momentul Aha! să vină la mine. Funcționează perfect de fiecare dată.

Ce ai face diferit acum, dacă ai fi la început de carieră?

Nu aș schimba absolut nimic.

Interviul cu Alexandra Cheșcu face parte din seria Career Renegade. Simplificând lucrurile, să fii un „career renegade” înseamnă să lași deoparte un drum aparent previzibil, pentru ceea ce ai visat să fii.  Conceptul pleacă de la abordarea pe care Jonathan Fields a detaliat-o în cartea sa, „Career Renegade”, despre care PortalHR a scris acum mai bine de 10 ani, aici.